„Iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”

În Duminica a 2-a din Postul Mare, numită a „Sfântului Grigorie Palama”, pasajul evanghelic rânduit a se citi la Sfânta Liturghie (Marcu 2, 1-12) relatează minunea vindecării slăbănogului din Capernaum. Înțelesurile duhovnicești ale acestui text scripturistic au fost explicate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, în cuvântul rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” al Reședinței Patriarhale.

La începutul predicii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a enumerat principalele învățături cuprinse în pasajul evanghelic al acestei duminici: „În primul rând, vedem că nu întotdeauna, dar uneori boala poate fi urmarea păcatului. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că atunci când se dorește primirea iertării păcatelor și vindecarea de boli, contează foarte mult nu numai credința celui bolnav, ci și credința celor din jurul lui, mai ales a celor care îl aduc pe bolnav la Hristos. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că Iisus Hristos este Duhovnicul și Doctorul desăvârșit”.

Iubirea părintească a lui Dumnezeu se transmite prin iertare și vindecare

În continuare, Preafericirea Sa a explicat necesitatea iertării păcatelor pentru dobândirea vindecării trupești. „Evanghelia ne arată ceva neobișnuit, pentru că, în loc să-i spună: «Fiule, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!», Iisus îi spune mai întâi celui bolnav: «Fiule, iertate sunt păcatele tale!». Cu alte cuvinte, Mântuitorul mărturisește că păcatele sunt cauza bolii trupești a acestui om suferind și că este mai întâi nevoie de iertarea păcatelor, de vindecarea sufletului și mai apoi de vindecarea trupului. Faptul că Mântuitorul îl numește pe acest bolnav «fiule» este un lucru surprinzător, pentru că nu tuturor bolnavilor pe care i-a vindecat Iisus li S-a adresat așa. Mai este un caz, anume femeia bolnavă de curgerea de sânge, căreia Iisus i-a spus: «Îndrăznește, fiică!». Mântuitorul Iisus Hristos îl întâmpină în mod neașteptat cu acest apelativ, ceea ce înseamnă că el a citit în sufletul celui bolnav credința smerită, întărită prin pocăința rezultată din suferință. Pe un rob al păcatului, Iisus, prin harul Său iertător, îl numește acum «fiu», adică îi transmite iubirea părintească a lui Dumnezeu prin iertare și vindecare”, a spus Patriarhul României.

„Harul iertător, vindecător și eliberator al Mântuitorului”

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că, prin modul în care îl tratează pe omul paralizat, Mântuitorul Hristos Se arată a fi Duhovnicul desăvârșit: „Aici Îl vedem pe Iisus Duhovnicul sau Păstorul de suflete Care nu întâmpină pe cel bolnav cu reproșuri, nu spune ce păcate a săvârșit, unde și de ce, ci îi spune doar: «Fiule, iertate sunt păcatele tale!». Mântuitorul Hristos păstrează tainic secretul vieții intime sau personale a acestui bolnav. Nu divulgă, nu spune în public păcatele săvârșite, ci îl iartă pe cel suferind, care s-a pocăit mult pe baza suferinței pe care a îndurat-o și, în același timp, pune început nou în viața lui. Oferindu-i iertare, îi dăruiește și vindecare, și integrare în comunitate. De aceea îi spune la sfârșit: «Ridică-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta», adică să reintre în comuniune cu oamenii, într-o stare de om sănătos. Aici vedem începutul nou al vieții celui care a primit harul iertător, vindecător și eliberator al Mântuitorului. Iisus nu divulgă păcatele celui bolnav pentru a nu-i diminua demnitatea în comunitate. El vindecă, dar nu umilește. El ridică, nu înjosește pe omul care se pocăiește și vine la El pentru iertare și vindecare. De aceea și Biserica ține mult ca secretul Spovedaniei să fie păstrat”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat şi faptul că prietenii care îl aduc pe bolnav la Hristos îi reprezintă pe toți cei care se îngrijesc de cei suferinzi sufletește sau trupește: „Acești patru anonimi arată credința oamenilor care îngrijesc de cei bolnavi, care sunt milostivi, care nu judecă, ci ajută, care nu se gândesc doar la sănătatea lor, ci doresc ca și cei care suferă să devină sănătoși. Cei patru prieteni îi reprezintă nu doar pe preoți, care primesc pe păcătoși, ascultă pocăința lor și în numele lui Hristos și cu harul Său le dăruiesc iertare de păcate, ci și pe toți cei care au grijă de bolnavi, pe întreg personalul medical, pe toți prietenii și rudele care îi sprijină pe suferinzi, astfel încât prin ei se constată adevărul că Biserica este comunitate a iubirii smerite și milostive”.

Sfântul Grigorie Palama, „propovăduitor al harului”

În încheierea cuvântului de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre Sfântul Ierarh Grigorie Palama, căruia îi este închinată a doua duminică din Postul Mare, pe care l-a caracterizat drept un „propovăduitor al harului”: „Sfântul Grigorie Palama este numit în cărțile bise­ricești «teolog al energiilor sau luminii necreate» și «propovăduitor al harului». Harul este iubirea Preasfintei Treimi împărtășită oamenilor prin Iisus Hristos. Prin rugăciune, harul dumnezeiesc ­se arată ca lumină necreată sau slava iubirii veșnice a Preasfintei ­Trei­mi. Această slavă s-a arătat Apostolilor pe Tabor și de multe ori, când Dumnezeu a voit, marilor sfinți rugători, pe care îi numim isihaști. De aceea, Sfântul Grigorie Palama este numit și «propovăduitor al harului», el fiind un teolog al experienței sfinților din Sfânta Scriptură și viața Bisericii. El a sistematizat gândirea și experien­ța sfinților rugători”.