„Iisus Hristos dăruiește lumină sufletului și trupului”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit duminică, 3 decembrie 2023, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 18, 35-43. Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia citită, ce relatează vindecarea orbului din Ierihon, ne arată în esență că „Iisus Hristos dăruiește lumină sufletului și trupului”. 

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat principalele învăță­turi care se desprind din pasajul evanghelic rânduit, subliniind că „ceea ce ne reține atenția în mod deosebit în Evanghelia de astăzi sunt: iubirea milostivă a Domnului Iisus Hristos și credința puternică a orbului, care I-a cerut lui Iisus să-l vindece”. 

„Iisus nu este indiferent la suferința celor bolnavi”

Patriarhul României a explicat apoi că de la orbul vindecat învățăm să avem credință puternică. „Sfântul Ioan Gură de Aur arată că prin credință omul se apropie de Dumnezeu și Dumnezeu apoi răspunde credinței omului, apropiindu-Se de cel care Îl strigă. Atunci îl ajută, îl vindecă și răspunde cererii lui. După ce acest om nevăzător s-a apropiat de Iisus, El l-a întrebat: «Ce voiești să-ți fac?» (Luca 18, 40), nu «Ce vrei să-ți dau?». Iar orbul a răspuns: «Doamne, să văd!» (Luca 18, 40). În auzul tuturor, orbul cere, de fapt, ceea ce nimeni altul nu-i putea oferi, și anume sănătatea ochilor sau vederea. Atunci Iisus i-a zis: «Vezi! Credința ta te-a mântuit» (Luca 18, 42). Iisus nu oferă oamenilor ceva exterior lor, ci schimbă viața omului aflat în suferință. El nu oferă lucruri materiale limitate și trecătoare, ci El schimbă vieți, ridică pe cel căzut, îl vindecă pe cel bolnav, aduce în mijlocul drumului pe cei marginalizați. Prin această vindecare înțelegem că Iisus nu este indiferent la suferința celor bolnavi, ci ascultă mai ales acele cereri sau rugăminți ale bolnavilor care izvorăsc din credință puternică și rugăciune stăruitoare”, a spus Preafericirea Sa. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat de ce Iisus Hristos îl ia cu Sine pe orbul vindecat: „Se știe că acest orb vindecat mergea după Iisus slăvind pe Dumnezeu, adică nu era tăcut. Slăvea pe Dumnezeu de bucurie că prin Omul Iisus din Nazaret a primit vederea ochilor. Este demn de remarcat faptul că după ce Iisus a vindecat un demonizat între cetățile Gadara și Gherasa, cel vindecat a voit să meargă după Iisus, dar El i-a zis să se întoarcă la casa sa și să spună tuturor cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. I-a zis aceasta pentru ca să-l vadă oamenii pe demonizat cum arată acum: el care era fioros și violent, acum era pașnic și întreg la minte. În cazul de față, însă, Iisus îl lasă pe orbul de la Ierihon să meargă cu El împreună în Cetatea Ierihonului, pentru ca să vadă întreg orașul că cel care cerșea la marginea drumului înainte de intrarea în Ierihon acum este un alt om, este văzător. Dar mai este un motiv pentru care Iisus l-a luat cu Sine pe orbul vindecat la marginea Ierihonului. După ce a vindecat de orbire fizică sau trupească pe acest orb, numit Bartimeu în Evanghelia după Marcu, Iisus îl face martor pe acesta la o altă vindecare, la cea a lui Zaheu vameșul, de o altă orbire, de cea spirituală, și anume de patima lăcomiei de averi. A vindecat un orb de orbirea fizică la intrarea în Ierihon și apoi în cetate Iisus l-a vindecat pe Zaheu de patima lăcomiei de averi”.

„Dascăl pentru toți cei care sunt suferinzi sau bolnavi”

La final, Preafericirea Sa a evidențiat că, prin stăruința sa în rugăciune, orbul de la Ierihon devine dascăl pentru toți cei care au nevoie de vindecare. „Din Evanghelia de astăzi învățăm că sănătatea trebuie căutată, cerută și că Iisus Hristos dorește ca omul să fie sănătos și bucuros, să vadă creația lui Dumnezeu cu ochii săi și să se bucure văzând fețele semenilor săi. Iisus nu încurajează fatalismul sau resemnarea, ci apreciază credința celor care doresc să-și schimbe viața și fizic, și duhovnicește. De aceea, acest orb de la Ierihon devine un dascăl pentru toți cei care sunt suferinzi sau bolnavi. Îi îndeamnă să aibă credință puternică și să stăruie în rugăciunea lor. Iisus nu consideră boala omului o fatalitate sau o stare firească, deși unii s-au obișnuit cu ea, ci El este sensibil la starea de suferință sau de neîmplinire și nefericire a omului. Iisus nu consideră că este firesc tot ceea ce a devenit obișnuința oamenilor, ca bolnavul să fie marginalizat sau să fie doar ajutat să supraviețuiască de pe o zi pe alta, fără a căuta stăruitor vindecarea lui deplină, sau cel puțin să afle un sens duhovnicesc suferinței sale fizice. Domnul Iisus Hristos dorește ca omul să viețuiască în mod firesc, adică sănătos și bucuros. Mântuitorul vindecă pe cei bolnavi și schimbă viața lor, aduce bucurie acolo unde este suferință și durere, aduce comuniune acolo unde este singurătate, ridică demnitatea omului când aceasta este diminuată, desconsiderată sau umilită. (…) În același timp, chiar dacă boala trupului este incurabilă, trebuie cultivată sănătatea sufletului prin pocăință, rugăciune, cuvântul bun și prin apropierea de Dumnezeu și de semeni”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.