Împreună pentru copiii noştri

În scopul structurării unei strategii eficiente în ceea ce priveşte misiunea cu tânăra generaţie, Sectorul social-filantropic, misionar şi activităţi cu tineretul al Episcopiei Caransebeşului a realizat un studiu sociologic pilot, prin intermediul căruia pot fi cunoscute mai bine aşteptările, problemele şi preocupările tinerilor din zilele noastre.

 

Studiul de faţă este unul pilot şi a constat în realizarea unui sondaj de opinie în rândul elevilor din localităţile aparţinătoare Protopopiatului Moldova Nouă, din judeţul Caraş-Severin, cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani. Volumul eşantionului a fost de 557 respondenţi, culegerea de date s-a realizat prin aplicarea de chestionare individuale, iar rezultatele lui pot fi extrapolate la nivel de judeţ, având în vedere indicatorii socio-demografici şi economici.

 

Instrumentul de cercetare folosit a fost chestionarul sociologic individual care a cuprins zece întrebări, iar eroarea maximă tolerată Â/-3% la un nivel de încredere de 95%, studiul fiind reprezentativ pentru arealul administrativ al Protopopiatului Moldova Nouă. Cercetarea a fost coordonată de Sectorul social-filantropic, misionar şi activităţi cu tineretul al Episcopiei Caransebeşului, iar aplicarea chestionarelor a fost realizată de către preoţii parohi din localităţile unde există şcoli gimnaziale, în perioada februarie - martie 2013.

Distribuţia respondenţilor în funcţie de mediul de rezidenţă este de 59% rural şi 41% urban, în funcţie de sex 53% sunt fete, iar 47% băieţi, iar în funcţie de vârstă 53% dintre respondenţi au vârsta între 13-15 ani şi 47% au între 10-12 ani.

Copilul de azi e un copil „la modă“ sau „în ton cu moda“ şi cu tehnologia. Este, în acelaşi timp, oglinda părintelui contemporan, preocupat de un confort material sporit, cu o tendinţă accentuată spre satisfacţiile materiale de moment şi aproape nepăsător faţă de suflet şi adevăratele valori creştine. De altfel, percepţia copiilor faţă de credinţă, precum şi prezenţa lor în biserică este în concordanţă cu cea a părinţilor lor, în sensul în care cei mai mulţi sunt pasivi şi văd în Biserică sau în manifestarea credinţei ceva desuet, de importanţă secundară. Ca un exemplu în acest sens, pentru copiii de vârstă gimnazială devine important de la vârste tot mai fragede să aibă un „prieten(ă)“ în sensul de partener, lucru favorizat şi de dezvoltarea biologică grăbită de alimentaţia greşită, fără însă ca, aşa cum se constată dintr-o privire de ansamblu asupra societăţii, acest lucru să se concretizeze în întemeierea unei familii la o vârstă fragedă. 

Fenomenul migraţiei părinţilor la muncă în străinătate, cu influenţe dramatice asupra creşterii şi dezvoltării copiilor, se manifestă la cote ridicate. Pentru mai bine de 10% dintre copiii de gimnaziu prezenţa părinţilor în viaţa lor este foarte redusă, majoritatea fiind plecaţi la lucru în străinătate. Mai puţin de două treimi dintre copii (64%) petrec un timp normal, de cel puţin 4 ore pe zi, cu părinţii. Copiii lăsaţi nesupravegheaţi constituie una dintre cauzele comportamentelor nefireşti ce caracterizează preocupările copilului contemporan. Şi, deşi vorbim de aproape două treimi dintre copii care în principiu trăiesc în normalitate în acest sens, să nu uităm de timpul pasiv petrecut de copii cu părinţii lor, în sensul că sunt destule situaţii în care membrii unei familii sunt acasă, dar comunică foarte puţin sau deloc unii cu alţii, fiecare având propriul laptop/tabletă/televizor care îl ţine ocupat.

 

În ceea ce priveşte timpul alocat pregătirii pentru şcoală, se remarcă şi aici o anomalie în rândul copiilor de gimnaziu, şi anume doar mai puţin de un sfert (24%) alocă cel puţin trei ore pe zi temelor şi preocupărilor legate de instruire şi formare şi un procent aproape similar (21%) alocă mai puţin de o oră zilnic acestui tip de activităţi. Fenomenul este şi mai îngrijorător dacă privim tendinţa în funcţie de vârstă: dacă la 10-12 ani copilul alocă cel puţin trei ore pe zi temelor în procent de 28,1%, la 13-15 ani procentul scade drastic, până la 20,9%. O tendinţă similară se constată şi în analiza pe sexe, astfel că e limpede faptul că fetele sunt mai silitoare decât băieţii: ele alocă în proporţie de 26,6% trei ore pe zi pentru teme, faţă de 21,9% băieţii. Interesul pentru şcoală scade odată cu vârsta şi într-un ritm mai accentuat în rândul băieţilor. De altfel, în rândul preferinţelor specifice vârstei, şcoala ocupă un loc modest, cu doar aproximativ 5% din totalul copiilor de gimnaziu. Tendinţa se poate observa şi în faptul că pentru copiii de azi concursurile cu premii ocupă ultimul loc, cu doar 10% din preferinţele copiilor.

 

Un adevărat fenomen de masă cu influenţe dintre cele mai nefaste în rândul copiilor îl reprezintă calculatorul, cu tot ceea ce presupune el, internet, jocuri ş.a. Astfel, pentru 85% dintre copiii de gimnaziu calculatorul este o preocupare cotidiană. Mai mult de jumătate (53%) petrec mult şi foarte mult timp la calculator, mai mult de două ore zilnic, iar aproape un sfert (23%) petrec peste patru ore zilnic la calculator. Iar analiza întrebărilor cu răspuns liber, în care copiii erau întrebaţi de lucrurile interzise de părinţi, dar pe care şi-ar dori să le facă, ne oferă răspunsuri de genul: aş dori să petrec mai mult timp la calculator, aş dori să stau 8 ore sau chiar toată noaptea la calculator. Deci, procentul este foarte mare, în ciuda faptului că vorbim de o vârstă fragedă, media e de 12-13 ani, şi de faptul că unii părinţi reuşesc să restricţioneze accesul la calculator al copiilor. Evoluţia însă este de-a dreptul îngrijorătoare: dacă la 10-12 ani „doar“ 45,9% dintre copii stau zilnic mai mult de două ore la calculator, la 13-15 ani saltul este uriaş: 69,4% petrec cel puţin două ore zilnic la calculator. Deci, în 2-3 ani, procentul creşte cu peste 50%. De menţionat este şi faptul că întrebarea vizează timpul la calculator pentru activităţi care nu au legătură cu pregătirea şcolară. O tendinţă la fel de dramatică este cea în cazul băieţilor, care sunt de departe mult mai „ataşaţi“ de calculator decât fetele: 61,8% petrec cel puţin două ore zilnic la calculator, faţă de 45,8% fetele. Grăitor este şi faptul că 30,5% dintre băieţi petrec cel puţin patru ore la calculator zilnic. 

 

În ceea ce priveşte lucrurile agreate de copii, şi aici calculatorul şi internetul ocupă un loc fruntaş, devansat fiind doar de preferinţele pentru sport. Din păcate e vorba de privitul sau practicarea online a unor sporturi, în mare parte a fotbalului, şi nu de practicarea vreunui sport. În rândul băieţilor se distinge o preferinţă aproape obsesivă pentru fotbal. Preocupări normale vârstei, precum jocurile în aer liber cu prietenii, ocupă doar locul 3, cu o proporţie de 12,2% între preferinţele copiilor, iar şcoala şi lectura se situează în jurul a 5% dintre preferinţe. Activităţi specifice copilăriei, precum bicicleta, călătoriile, plimbările în natură sau desenul/pictura, se situează în jurul a 3% din preferinţe pentru fiecare în parte. Interesul pentru Biserică este nesemnificativ: doar 0,8% au spus că preferă să meargă la biserică.

 

Pe parcursul cercetării au fost investigate şi acele lucruri pe care copiii şi-ar dori să le facă, dar care le sunt interzise de părinţi. În proporţie covârşitoare copiii ar dori să petreacă şi mai mult timp la calculator şi un număr însemnat de copii ar dori să facă lucruri complet nefireşti vârstei: să fumeze, să meargă la petreceri/discotecă, să stea cât mai mult timp noaptea afară sau să aibă prieten(ă). Nu lipsesc nici copiii care şi-ar dori să se bată, să se tatueze, să-şi pună piercing sau să conducă maşina sau motocicleta. Se remarcă tendinţa copiilor de a scăpa de sub supravegherea părinţilor pentru a-şi putea „face de cap“. Deci, încă de la această vârstă anturajul reprezintă un factor-cheie şi o formă negativă în care copiii noştri se dezvoltă şi cresc, fiind o alternativă „viabilă“ pentru ei lipsa părinţilor din viaţa lor.