„În fiecare an, am simţit ocrotirea Sfântului Haralambie“

În bisericile din zona Câmpulung Moldovenesc se oficiază, în ziua pomenirii Sfântului Haralambie, Agheazma mică. În cadrul acestei slujbe, preoţii citesc mai multe rugăciuni de binecuvântare a tărâţei şi a făinei pe care o dau animalelor ca să fie ferite de boală. Ziua Sfântului Haralambie este a doua sărbătoare din această lună, după cea a Sfântului Trifon, când se oficiază Agheazma mică.

Credincioşii din Bucovina l-au sărbătorit în mod deosebit, în urmă cu două zile, pe Sfântul Haralambie, cunoscut ca fiind tămăduitor de ciumă, păzitor de foamete şi izgonitor de duhuri necurate. Oamenii au participat la Sfânta Liturghie, la finalul căreia s-a oficiat Agheazma mică. „Ţinem de mulţi ani această frumoasă tradiţie de a aduce la biserică tărâţă, sare şi făină pentru a fi binecuvântate. Ştiu de la părinţii noştri că este bine să dăm animalelor tărâţă sfinţită pentru a le feri de muşcătură de şarpe, de vrăji şi de boală. În fiecare an, am simţit ocrotirea Sfântului Haralambie. Am acasă câteva animale cărora le vom da din tărâţa, sarea şi făina pe care le-am adus la biserică“, a declarat Rafira Bedrule din Pojorâta.

Părintele Ilie Macar, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae“ din Câmpulung Moldovenesc, a îndemnat credincioşii să guste din apa sfinţită pentru a primi de la Dumnezeu sănătate şi mântuire. „Această apă sfinţită poate fi dată câte puţin şi animalelor din gospodării. Este de mare folos să gustăm din agheazmă pentru că are darul Mântuitorului Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. De asemenea, este importantă rugăciunea Sfântului Sfinţit Haralambie, care a primit darul facerii de minuni pentru credinţa şi jertfelnicia arătată Mântuitorului Hristos“, a spus pr. Ilie Macar.

„Sfântul Haralambie se bucură de multă cinstire“

În ziua de 10 februarie, în zona Câmpulung Moldovenesc există tradiţia de a acorda o atenţie deosebită pomenirii Sfântului Haralambie. Aproape în fiecare biserică, dacă ziua de 10 februarie cade într-o altă zi decât duminica, se slujeşte Utrenia, Acatistul şi Sfânta Liturghie. Apoi se oficiază slujba sfinţirii apei celei mici, în cadrul căreia se citesc rugăciunile de binecuvântare a tărâţei sau a făinei. Tărâţa şi făina se dau apoi vitelor şi animalelor de curte. „Este o tradiţie complementară cu aceea din zona de şes de la 1 februarie, când îl sărbătorim pe Sfântul Mucenic Trifon. În această zi (n.r. 1 februarie), Biserica a rânduit în cadrul Aghezmei mici rugăciunile Sfântului Trifon. La final se stropesc cu apă sfinţită viile şi grădinile credincioşilor. După ce se citesc rugăciunile Sfântului Trifon, oamenii au mai multă speranţă că în partea a doua a iernii se vor întări pentru ca în primăvară, cu ajutorul lui Dumnezeu, să aibă culturi pentru hrana de toate zilele. În zona de munte, fiind iarna mai aspră, acest timp de la 1 la 10 februarie se prelungeşte, când Sfântul Haralambie se bucură de multă cinstire pentru darul facerii de minuni pe care l-a primit de la Hristos. Cred că este foarte binevenit acest moment al săvârşirii Aghezmei mici, întrucât ziua Sfântului Haralambie se cinsteşte între Bobotează şi Postului Mare. O nouă slujbă de sfinţire a apei, cu mai multă solemnitate, este binevenită. Oamenii iau apa sfinţită la casele lor având speranţa că Dumnezeu, prin sfinţii Săi, le va ocroti gospodăriile. De asemenea, credincioşii au nădejdea că, dacă dau animalelor tărâţă şi făină, se vor bucura de ocrotire din partea lui Dumnezeu“, a explicat pr. Ilie Macar.

Sărbătoarea Sfântului Haralambie, ţinută cu sfinţenie

În vechime, ziua de 10 februarie era ţinută cu sfinţenie în popor. În iconografia de la jumătatea sec. al XIX-lea, Sfântul Haralambie era reprezentat cu ciuma sub picioare, ţinând-o în lanţ. El era cunoscut ca tămăduitor de ciumă, păzitor de foamete şi izgonitor de duhuri necurate. „În ziua pomenirii Sfântului Haralambie, oamenii aduceau la biserică tărâţă, sare, cartofi, mere s.a. pentru a fi sfinţite. Lumânarea care ardea în vasul cu tărâţă era păstrată pentru a fi aprinsă în cazul în care animalele se îmbolnăveau. Mai mult de atât, în această zi nu se lucra întrucât era o sărbătoare foarte mare. În Bucovina există legende care spun că Dumnezeu i-a dat Sfântului Haralambie sub stăpânire ciuma pentru a-l răsplăti pentru chinurile din timpul vieţii. Sfântul Haralambie ar fi legat ciuma cu un lanţ de fier. Se mai credea că ciuma era slobozită pe pământ când oamenii nu ţineau această sărbătoare. O altă legendă spune că Sfântul Haralambie s-ar fi întâlnit într-o zi cu ciuma care umbla pe pământ şi aducea multă stricăciune. Ciuma, văzând pe Sfântul Haralambie, s-a repezit asupra sfântului ca să-l omoare. Sfântul Haralambie, prinzând-o cu un lanţ de fier, a început să o bată, ţinând-o legată până în zilele noastre“, a amintit Silviu Ilea, masterand al secţiei de Istorie a Artei şi Filosofia Culturii din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.