„În Sfânta Euharistie ni se oferă arvuna vieții veșnice”

În Sfânta şi Marea Joi, Biserica Ortodoxă pomeneşte instituirea de către Mântuitorul Iisus Hristos a Sfintei Euharistii. În această zi specială din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, la Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, și cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Conform rânduielii bisericești, a fost sfințit, pe lângă Agnețul Liturghiei, și un al doilea Agneț din care se pregăteşte Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor, a copiilor și a celor aflați în situații speciale, pe parcursul întregului an.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preafericirea Sa a subliniat faptul că în Sfânta și Marea Joi sunt pomenite patru mari evenimente sau lucrări: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos; Cina cea de Taină sau încredințarea Sfintelor Taine; rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani şi vânzarea sau trădarea Domnului de către Iuda Iscarioteanul. „Aceste evenimente au avut loc joi seara și în noaptea de joi spre vineri. Această înșiruire de evenimente sfinte și lucrări mari din viața Mântuitorului ne arată că prăznuim iubirea smerită și îndelung‑răbdarea Sa. Acestea vor fi scoase în evidență și la Denia din seara aceasta prin repetarea cuvintelor «Slavă îndelung‑răbdării Tale, Doamne!», după citirea fiecărei pericope evanghelice din cadrul slujbei. În mod deosebit, în această zi noi prăznuim instituirea Cinei de Taină, pe care Mântuitorul o încredințează apoi ucenicilor Săi, zicând: «Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea». Sfântul Apostol Pavel spune că ori de câte ori se săvârșește Sfânta Euharistie, noi vestim moartea lui Hristos și mărturisim Învierea Sa din morți. Taina Crucii și taina Învierii sunt cuprinse în Sfânta Euharistie”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat semnificația contextului pascal în care instituirea Sfintei Euharistii a avut loc: „La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos a înlocuit Paștile vechi cu Paștile noi. Paștile vechi, iudaice, sărbătoreau ieșirea poporului ales, condus de Moise, din Egipt și trecerea prin Marea Roșie. Paștile noi înseamnă trecerea lui Hristos prin jertfa Crucii și eliberarea nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului, a iadului și a morții, prin Înviere. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «Paștile nostru Hristos S‑a jertfit pentru noi» (1 Corinteni 5, 7). (...) Ceea ce instituie Iisus este o realitate cu totul nouă. Nici un evreu, când a serbat Paștile, nu a spus că pâinea este trupul său și vinul este sângele său. Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, spre sfârșitul Paștilor iudaice, institule noul Paște, care este El Însuși. «Paști», în limba ebraică, înseamnă «trecere». Prin El se face trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer. El ne trece din lumea aceasta, în care viața este amestecată cu suferință, la o viață nouă, fără de moarte și fără suferință. De aceea, în noaptea de Înviere cântăm în Canonul Învierii: «Astăzi prăznuim omorârea morții și sfărâmarea iadului și începutul unei alte vieți, cea veșnică». Hristos Înviat din morți nu revine la viața biologică, pământească, ci trece într‑o viață cerească. De aceea, El nu mai moare la o anumită vârstă, precum Lazăr, pe care l‑a înviat din morți înainte. El nu mai moare niciodată”.

Patriarhul României a arătat care este legătura între Învierea Domnului și primirea Sfintei Euharistii: „Viața în care intră Hristos după Învierea din morți este viață cerească, veșnică. El oferă cu anticipație această viață cerească în Sfânta Euharistie. De aceea, după ce cei trei evangheliști, Matei, Marcu și Luca, au spus că Hristos S‑a jertfit pentru iertarea păcatelor, Sfântul Evanghelist Ioan, care și‑a scris Evanghelia în jurul anului 100, îi completează pe evangheliștii sinoptici și spune care e înțelesul adânc al Sfintei Euharistii. Ea nu este dată de Hristos doar pentru iertarea păcatelor, ci pentru pregătirea noastră spre Înviere și dobândirea vieții veșnice. De aceea, în capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, Mântuitorul spune: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el» (Ioan 6, 54, 56)”. (...) În Sfânta Euharistie ni se oferă arvuna vieții veșnice. Ea a devenit centrul vieții spirituale a Bisericii. Sfânta și Marea Joi, ca zi de instituire a Sfintei Euharistii, este și ziua în care Biserica pregătește Euharistie pentru toată perioada anului. Agnețul sau Mielul, cum se numește partea din prescură pe care este însemnat numele lui Iisus Hristos, se scoate astăzi, se îmbibă în vinul din Potir și se pune la uscat până marți, după Paști, când se sfărâmă în bucăți mici, cu care sunt împărtășiți cei nou botezați și nu numai”, a concluzionat Preafericirea Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul Mihail Bucă.