Început de an cu mulţumire şi binecuvântare

Începutul anului 2012 a fost marcat în bisericile şi lăcaşurile de rugăciune din Biserica Ortodoxă Română prin slujbe de mulţumire şi binecuvântare. În Catedrala patriarhală din Bucureşti, la cumpăna dintre ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit o slujbă de mulţumire lui Dumnezeu şi de binecuvântare. Patriarhul României a săvârşit şi prima Sfântă Liturghie din noul an, slujba Te Deum-ului şi a proclamat în mod solemn 2012 Anul omagial al Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor.

Începutul noului an calendaristic 2012 a fost un prilej deosebit pentru creştinii din Biserica Ortodoxă să înalţe rugăciuni şi să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu. În Catedrala patriarhală din Bucureşti, la trecerea din vechiul în noul an, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori, preoţi şi diaconi, a săvârşit Acatistul Mântuitorului Iisus şi a rostit rugăciuni speciale de mulţumire. Preafericirea Sa a ţinut şi un cuvânt de învăţătură în care a arătat că timpul are un sens sfinţitor şi mântuitor pentru om, de aceea fiecare nou an este denumit "anul mântuirii". "Noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să sfinţim timpul. Sfinţirea timpului nu se face doar printr-o crispare a voinţei, ci printr-o cerere a ajutorului lui Dumnezeu. Nu putem face nimic bun fără ajutorul lui Dumnezeu, de aceea la început de an avem nevoie de rugăciune. După ce am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite în anul trecut şi în primul rând pentru darul vieţii, îi cerem ajutor şi binecuvântare pentru noul an. Îi cerem să binecuvânteze cununa anului în care am intrat. În felul acesta, rugăciunea de la miezul nopţii sau de la trecerea dintre ani este una foarte ziditoare de suflet", a arătat PF Patriarh Daniel. La finalul slujbei credincioşii prezenţi au primit de la slujitorii catedralei iconiţe şi câte un cozonăcel.

Credincioşii s-au închinat la o părticică din moaştele Sfântului Vasile cel Mare

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte trei sărbători: Tăierea împrejur după trup a Domnului Iisus Hristos, Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi Anul Nou. Mineiul lunii ianuarie a rânduit să fie săvârşită Liturghia alcătuită de Sfântul Vasile cel Mare, fiind şi ziua sa. În Catedrala patriarhală, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de slujitori, preoţi şi diaconi. Credincioşii s-au închinat în această zi la o părticică din moaştele Sfântului Vasile cel Mare aşezate într-o raclă, care a fost adusă în procesiune din Reşedinţa patriarhală, împreună cu icoana sfântului. Pericopa evanghelică citită a rememorat momentul tăierii împrejur după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, petrecut la opt zile de la Naşterea Sa, precum şi adevărul consemnat de Sfântul Evanghelist Luca: "Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul lui Dumnezeu". Preafericirea Sa a evidenţiat în cuvântul de învăţătură necesitatea cultivării şi maturizării părţii duhovniceşti şi spirituale a omului, aspect care este uneori neglijat. "Evanghelia ne arată cum Pruncul Iisus, Care a fost tăiat împrejur la 8 zile, creştea cu ajutorul harului lui Dumnezeu şi sporea, nu numai cu vârsta, nu creştea numai biologic, ci şi teologic şi duhovniceşte. Creştea în înţelepciune, în vârstă şi în har, adică în relaţia Lui ca şi om cu Dumnezeu. Este foarte importantă această relatare deoarece ea ne arată că adesea creşterea duhovnicească poate să fie mai rapidă decât creşterea trupească. La 12 ani, Pruncul Iisus punea întrebări şi dădea răspunsuri în faţa celor mai învăţaţi oameni ai Israelului, în faţa marilor învăţători ai legilor lui Moise", a spus Patriarhul României.

Templul iudaic îl prefigura pe Domnul Hristos

Prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos la templu la vârsta de 12 ani şi afirmaţia Sa că se afla în cele ale Tatălui Său cel Ceresc arată că Pruncul Iisus ştia din fragedă pruncie că este Fiul veşnic al lui Dumnezeu, dar şi că El este Împlinitorul şi desăvârşitorul legii iudaice vechi-testamentare. "La vârsta de 12 ani, Mântuitorul Iisus Hristos ştia că Tatăl Său este Dumnezeu din Ceruri, nu Dreptul Iosif. El spune că trebuia să fie în cele ale Tatălui cel din cer, pentru că templul era casa lui Dumnezeu. Acolo se citea cuvântul lui Dumnezeu, acolo se aduceau rugăciuni şi templul îl prefigura chiar pe Hristos. Templul era un simbol de pregătire a venirii lui Mesia, de aceea când evreii urmăreau să-L ucidă, el a zis dărâmaţi acest templu, şi s-a referit la trupul său, şi în trei zile îl voi ridica, adică în trei zile va învia. El însuşi face o legătură între templul din Ierusalim şi trupul său în care locuieşte trupeşte plinătatea dumnezeirii", a subliniat Preafericirea Sa.

Numele este chemarea veşnică a lui Dumnezeu

La opt zile de la Naştere, Pruncul a primit numele Iisus, un nume descoperit de Dumnezeu, care înseamnă "Dumnezeu mântuieşte" sau "Dumnezeu este Mântuitor". Acest lucru arată că în acest nume este conţinut şi prevăzut planul iconomiei lui Dumnezeu de a mântui lumea prin Fiul Său Întrupat. Pentru noi numele este chemarea veşnică a lui Dumnezeu, pentru ca şi noi să chemăm în rugăciune pe Dumnezeu. "Numele poartă în sine esenţa vocaţiei sau chemării persoanei la mântuire şi la viaţă veşnică. Tăierea împrejur în ziua a opta ne arată că cine primeşte un nume ca expresie a credinţei lui în Dumnezeu este chemat să fie veşnic pomenit de Dumnezeu, dacă persoana respectivă a pomenit pe Dumnezeu în rugăciune. Acest moment ne arată taina numelui, de aceea nu orice nume se dă copilului, ci nume purtătoare de Dumnezeu", a explicat Patriarhul României.

Sfântul Vasile este modelul slujitorilor Bisericii

Tot în această zi a fost pomenit şi amintit Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai cunoscuţi şi cinstiţi sfinţi, care a trăit în secolul al IV-lea, dar ale cărui cuvinte şi lucrări sunt o lumină nepieritoare pentru Biserică şi pentru slujitorii ei. "Am prăznuit pe Sfântul Vasile cel Mare, care a trăit în secolul al IV-lea şi care s-a născut în anul 330 şi a trecut la Domnul la 1 ianuarie 379. A trăit doar 50 de ani, însă în anul 370, când a ajuns episcop la Cezareea Capadociei, până în anul 379, a lucrat mult şi

s-a ostenit mult. A învăţat prin cuvinte şi fapte Evanghelia lui Hristos şi a rămas în conştiinţa Bisericii ca unul dintre cei mai mari sfinţi ai ei. Sfântul Vasile cel Mare a fost mai întâi de toate un mare rugător. De la el avem Liturghia pe care o săvârşim astăzi şi se spune în viaţa lui că săvârşea Liturghia de patru ori pe săptămână. Era un om postitor, se nevoia mult şi se ruga mult. Era şi un om foarte învăţat. A făcut studii la Cezareea Capadociei, la Constantinopol şi Atena, unde a avut coleg pe Sfântul Grigorie de Nazianz", a spus PF Părinte Patriarh Daniel.

Chipul Samarineanului milostiv este modelul iubirii şi îngrijirii celor bolnavi

La finalul slujbei a avut loc şi proclamarea solemnă a anului 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor. Părintele Nicolae Dima, directorul Televiziunii TRINITAS a Patriarhiei, a citit hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de instituire a acestui an omagial, în care la nivelul Patriarhiei Române se va avea în vedere dezbaterea teologică şi misionară a acestei teme, dar şi aspecte practice care ţin de ajutorarea celor care sunt bolnavi şi au nevoie de îngrijire trupească, dar şi sufletească. Icoana anului omagial al Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor este pilda Samarineanului milostiv din Sfânta Evanghelie. Samarineanul milostiv este Mântuitorul Iisus Hristos, care este denumit de Biserică Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Chiar Biserica a fost denumită de Sfinţii Părinţi ca spaţiu de vindecare al omului, de vindecare de patimi şi de boli sufleteşti şi de neputinţe trupeşti prin semnul văzut al ungerii cu untdelemn sfinţit. "Anul 2012 este Anul Tainei vindecării sufletului de boala păcatului, căci aceasta este cea mai grea boală, dar şi a vindecării trupului, deoarece, adesea, bolile trupului sunt urmarea bolilor sufletului. Boala trupească este urmarea păcatului, dar uneori este chiar o înţelepciune a lui Dumnezeu pentru a preveni păcatul. Însă Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că trebuie să avem compasiune faţă de orice om care suferă, atât sufleteşte, cât şi trupeşte. De aceea, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au învăţat foarte repede că Mântuitorul Iisus Hristos nu i-a trimis pe Apostoli doar să propovăduiască Evanghelia, ci să şi săvârşească Sfintele Taine şi să vindece pe cei bolnavi, adică toată boala şi neputinţa din popor", a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.