Începutul Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală

Numeroși credincioși bucureșteni s-au ­adunat în prima zi a Marelui Post, luni, 18 martie, la Catedrala Patriarhală din Bucu­rești, unde a fost săvârșită slujba Pavecer­niței Mari. În cadrul ei a fost citită prima parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un ­sobor de preoți și diaconi.

Purtând veșminte cernite, potrivit rânduielii ortodoxe pentru această perioadă, soborul de slujitori a săvârșit Pavecernița Mare, care a cuprins și citirea primei părţi a Canonului Mare, alcătuire a Sfântului Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei. Atmosfera duhovnicească ce caracterizează începutul Păresimilor a fost marcată de numeroase îndemnuri la pocăință, prin așe­zarea, înaintea ochilor sufletești ai par­ti­ci­panților la slujbă, a unor exemple luminoase de credincioșie și de ascultare ale drepților Vechiului Testament. Totodată, textul liturgic i-a îndemnat pe creștini să se ferească de faptele nelegiuite ale celor care s-au arătat a fi necredincioși Domnului în perioada Vechiului Legământ.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a zugrăvit aspectele mai importante din viața autorului Canonului cel Mare și a ilustrat, totodată, profunzimea teologică a acestui text liturgic: „Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, a cărui primă parte am ascultat-o împreună la slujba Pavecerniței din această seară, este o mare bogăție a Bisericii, fiind opera cea mai importantă a acestui sfânt. Sfântul Ierarh Andrei a fost un mare poet, gânditor și teolog creștin. De la el ni se păstrează 24 de predici, dintre care 8 sunt închinate Maicii Domnului. El a întemeiat un gen nou al poeziei bizantine, canonul, și a alcătuit mai multe astfel de canoane, dintre care cel mai important și mai cunoscut este Canonul Mare de pocăință, în care Sfântul Andrei Criteanul face dovada unei cunoașteri profunde a Sfintei Scripturi a Vechiului și Noului Testament, fiind în același timp un adânc și fin cunoscător al sufletului omului. De aceea, acest canon este de fapt dialogul autorului cu sufletul său, cu conștiința și inima sa. Plecând de la exemplele din Legea Veche și cea Nouă, el constată că lupta sa personală cu păcatul nu îi aparține numai lui, ci reprezintă o parte din istoria căderii, a păcatului, a pocăinței și a mântuirii oamenilor. Prin lacrimile vărsate, cei care ajung la adevărata pocăință își spală haina luminoasă a sufletului, de la botez, de toate urmele și murdăriile păcatului. În unele stihuri, canonul ne spune că, privind la Moise, ne dăm seama că Dumnezeu poate să curețe și lepra sufletului”.

De asemenea, ierarhul a spus că istoria căderii și ridicării omenirii din păcat devine prin acest canon și o pedagogie duhovnicească pentru fiecare om în parte, care îl ascultă.

„Sfântul Andrei Criteanul pleacă în această istorie a păcatului, a pocăinței și a îndreptării din care facem parte fiecare dintre noi de la începutul lumii, de la Adam cel neascultător, de la Cain, ucigașul de frate, ajungând până în vremea Mântuitorului Iisus Hristos. El deplânge căderea până în iadul cel mai de jos a unor oameni păcătoși, dar în același timp scoate în relief că mulți dintre aceștia, prin pocăință, strigând către Dumnezeu, au fost scoși de El din stricăciune. Pe lângă pildele oamenilor care au murit în păcat, Sfântul Andrei Criteanul aduce în fața noastră pildele multor personaje din Sfânta Scriptură care și-au îndreptat viața prin pocăință, unii dintre ei bucurându-se chiar de darul sfințeniei. De aceea, canonul este plin de optimism și ne cheamă pe fiecare dintre noi, oricât de păcătoși ne-am considera, în fața propriei noastre instanțe de judecată, care este conștiința noastră. Dacă propria conștiință ne spune că am păcătuit mai mult decât toți păcătoșii Vechiului și Noului Legământ, este bine să îndrăznim, pentru că Tatăl Cel ceresc ne așteaptă, așa cum tatăl din Evanghelie își așteaptă, privind în zare, fiul risipitor care i-a cheltuit toată averea în desfătări. Mesajul esențial al Canonului Mare este acela că suntem păcătoși, că este necesar să vedem până unde am căzut, iar din adâncul păcatului să strigăm către Dumnezeu și să ne îndreptăm viața”, a explicat Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

Canonul cel Mare sau Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul se citește în patru părți în primele patru zile din întâia săptămână a Postului Mare, precum și integral, în miercurea săptămânii a 5-a a Postului Paștilor.