„Înfricoșătoarea Judecată ne îndeamnă la iubire darnică față de semeni”

Biserica Ortodoxă Română s-a aflat ieri, 19 februarie, în cel de-al treilea popas duhovnicesc din perioada pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post, Duminica Lăsatului sec de carne. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a tâlcuit în cuvântul de învățătură, rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, înțelesurile Evangheliei Înfricoșătoarei Judecăți (Matei 25, 31-46), lecturată în această zi la Sfânta Liturghie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Părinții Bisericii au rânduit a se citi înainte de Postul Mare Evanghelia Judecății finale vestite de Domnul Hristos pentru ca noi să dobândim chipul de viețuire plăcută lui Dumnezeu, unind rugăciunea și pocăința cu lucrarea faptelor de milostenie. „Duminica Înfricoșătoarei Judecăți sau a Lăsatului sec de carne este rânduită pentru a ne arăta, în continuare, că pe lângă rugăciunea smerită a vameșului și pocăința sinceră a fiului risipitor este nevoie și de multă iubire milostivă sau darnică în această perioadă a Sfântului și Marelui Post. Astfel, în timpul Postului Sfintelor Paști se cultivă aceste patru mari virtuți: rugăciunea smerită, pocăința sinceră, iubirea milostivă sau darnică și postul ca înfrânare și hrană duhovnicească sporită față de hrana materială. Așadar, aceste patru duminici pregătitoare pentru Postul Sfintelor Paști subliniază vir­tuțile sau lucrările duhovnicești principale, pe care trebuie să le cultivăm”, a spus Preafericirea Sa.

Referindu-se la textul evanghelic duminical, Patriarhul României a evidențiat criteriul după care oamenii vor fi judecați la sfârșitul veacurilor. „Dreptul Judecător împarte persoanele, popoarele și generațiile de oameni care au viețuit pe pământ de-a lungul istoriei, de la Adam și Eva și până la sfârșitul veacurilor. Această distincție se face după un singur criteriu, acela al iubirii milostive sau darnice. Cei din dreapta sunt «binecuvântații» Tatălui ceresc, care moștenesc Împărăția iubirii milostive a Preasfintei Treimi, iar cei din stânga sunt cei care nu au avut iubire milostivă și au trăit în nepăsare, indiferență și insensibilitate față de cei care au suferit și pe care puteau să îi ajute. Pe aceștia Mântuitorul îi numește cu un cuvânt foarte aspru, «Bleste­maților, plecați de la Mine și mergeți în focul pregătit pentru diavol și îngerii lui». Așadar, Evanghelia ne arată că Dumnezeu a pregătit pentru oameni Împărăția cerurilor, iar pentru demoni, care sunt mândri și nemilostivi, a pregătit focul cel veșnic al iadului. Această Evanghelie a Înfricoșă­toarei Judecăți îndeamnă pe om să arate iubire smerită, milostivă, darnică față de semenii aflați în suferință”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre caracterul desăvârșit și solemn al Judecății finale. „Judecata universală sau finală, de la sfârșitul istoriei, este o judecată desăvârșită, spre deosebire de Judecata particulară sau individuală, care are loc îndată după moartea omului, pentru că la Judecata de la sfâr­șitul veacurilor se pot vedea și urmările faptelor bune sau rele ale fiecărui om de-a lungul istoriei. Judecata universală este înfrico­șătoare din trei motive. În primul rând, pentru contextul cosmic în care se desfășoară. Ea va avea loc după ce sistemul nostru solar va intra în colaps, care va fi o tulburare mare în întregul univers creat. Al doilea motiv al acestui aspect înfricoșător al Judecății universale este solemnitatea acestui eveniment. Dreptul Judecător, Iisus Hristos, Împăratul veacu­rilor, va apărea cu slavă și cu putere multă, însoțit de sfinții îngeri și vor fi adunate în fața Lui toate popoarele și toate generațiile. Aceasta înseamnă că toată lumea va fi judecată în același timp. Iar al treilea motiv pentru care Judecata finală este înfricoșătoare este conținutul ei surprinzător, neaș­tep­tat, pentru că Dreptul Judecător Se identifică pe Sine cu toți oamenii care au suferit de-a lungul veacurilor și față de care unii oameni au arătat milă, iar alții au fost nepăsători. Așadar, această identificare a Împăratului Slavei cu cei mai umiliți dintre oameni este conținutul surprinzător al Judecății universale”, a evidențiat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat, totodată, că Judecata universală va fi și manifestarea libertății lui Dumnezeu Care evaluează modul în care oamenii și-au folosit libertatea prin lucrarea iubirii darnice sau prin nepăsare față de cei mici, cu care El Se identifică. „Dumnezeu cel smerit, Care din iubire pentru oameni S-a făcut Om, respectă libertatea omului tocmai pentru că este smerit și îi permite omului să Îl primească sau să Îl respingă, după cum s-a întâmplat. Însă, la sfâr­șitul veacurilor, Hristos Domnul Își arată propria Sa libertate, anume aceea de a evalua libertatea fiecărui om, potrivit criteriului iubirii milostive sau darnice. El este Dreptul Judecător, care pro­nunță asupra calității spirituale a vieții fiecărui om sentința ultimă și împarte oamenii în milostivi și nemilostivi, în cei care au fost «umani» cu semenii, respectiv cei care au fost «neomenoși» cu aceș­tia. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune în omiliile sale despre pocăință că Dumnezeu nu judecă păcatul, ci judecă pe cei care nu s-au pocăit și, în plus, judecă lipsa de omenie a oamenilor față de semenii lor. Vedem în această Evanghelie că Mântuitorul nu judecă doar faptele rele săvârșite de oameni pentru care nu s-au pocăit, ci și faptul că am fi putut face bine și nu l-am făcut. Este o judecată a lipsei binelui pe care puteam să-l săvârșim și nu l-am făcut”, a subliniat Preafericirea Sa.