„Întruparea Fiului veșnic al lui Dumnezeu este o lucrare a întregii Sfinte Treimi”

Sărbătoarea Bunei Vestiri a fost prăznuită cu bucurie sâmbătă, 25 martie, la Catedrala Patriarhală din București. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Plo­ieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul de învăță­tură rostit, Preafericirea Sa a spus că Buna Vestire ne arată că Dumnezeu nu dorește să mântuiască pe oameni împotriva voinței lor, ci în conlucrare cu ei.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat, în cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic, că troparul și otpustul praznicului ne transmit că Buna Vestire reprezintă sărbătoarea zămislirii în pântecele Fecioarei Maria, pentru mântuirea noastră, a Fiului lui Dumnezeu. În continuare, Preafericirea Sa a prezentat istoricul acestui praznic: „Sărbătoarea Bunei Vestiri apare deodată cu zidirea Bisericii Bunei Vestiri, în prima parte a veacului al 4-lea, de Sfânta Împărăteasă Elena la Nazaret, pe locul casei în care a locuit Maica Domnului și în care a avut loc evenimentul sărbătorit astăzi. Astfel, existența acestei biserici a determinat pomenirea anuală a Bunei Vestiri. Către sfârșitul secolului al 4-lea, întâi în Occident, apoi și în Răsărit, s-a stabilit că sărbătoarea Nașterii Domnului trebuie prăznuită la 25 decembrie, iar Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Până în jurul anului 380, în Răsărit, aceste două sărbători erau ținute împreună, însă sub influența Bisericii din Apus, și în Răsărit a început să se prăznuiască Nașterea Domnului la 25 decembrie. Data prăznuirii Nașterii Domnului a generat și data sărbătorii Bunei Vestiri, 25 martie. Aceasta din urmă a început să se răspândească în secolele următoare, astfel încât în secolul al 6-lea praznicul Bunei Vestiri era generalizat și în Răsărit, și în Apus”.

Patriarhul României a vorbit și despre fundamentul biblic al sărbătorii Bunei Vestiri, regăsit în Evanghelia după Luca (1, 24-38). Preafericirea Sa a reliefat adevărurile care reies din acest pasaj evanghelic, lecturat în cadrul Sfintei Liturghii. „Arhanghelul Gavriil îi binevestește Maicii Domnului că va naște un Prunc, Care este Fiul lui Dumnezeu și Care va avea numele Iisus, care în limba ebraică înseamnă «Dumnezeu mântuiește». Astfel, în numele Său este înscrisă lucrarea Lui de Mântuitor al lumii, El fiind Cel care îi unește pe oameni cu Dumnezeu pentru a le dărui oamenilor muritori viața veșnică, cerească. «Iisus» este numele stabilit de Dumnezeu și transmis prin Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria”, a spus Patriarhul României.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat atât reacția Fecioarei Maria la cuvintele îngerului, cât și răspunsul pe care acesta i l-a oferit: „Arhanghelul Gavriil îi spune Fecioarei că nașterea Pruncului nu va fi una obișnuită, din sămânță bărbătească. Zămislirea sau conceperea Sa se va face prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Duhul Sfânt creează, din pântecele Fecioarei, umanitatea lui Iisus, aceasta devenind firea omenească a Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu. Îngerul îi spune Mariei că va fi umbrită de puterea Celui Preaînalt, în sensul că prezența activă a lui Dumnezeu Tatăl se va arăta, motiv pentru care Omul născut din Fecioara Maria nu va deveni cândva un sfânt, El fiind Sfânt încă de la început pentru că este Fiul lui Dumnezeu, Care sfințește firea omenească pe care a luat-o prin lucrarea Duhului Sfânt din pântecele Fecioarei. Vedem, așadar, că întruparea Fiului veșnic al lui Dumnezeu este o lucrare a întregii Sfinte Treimi, deși numai o Persoană din Treime se înomenește. Adevărul conlucrării Persoanelor Sfintei Treimi se va arăta mai târziu în public, la Botezul Domnului”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat și legătura profundă dintre Eva și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om din iubire milostivă și smerită, ca să scoată din robia vrăjmașului, a diavolului, a morții și a iadului, pe cei care mergeau spre moarte ca urmare a păcatului neascultării protopărinților Adam și Eva. Aceștia au fost neascultători din mândrie. Noua Evă, însă, Maria, Maica Domnului, cu smerenie și cu multă pregătire duhovnicească a arătat ascultare. Păcatul neascultării și al mândriei a fost al Evei celei vechi. Fecioara Maria a adus vindecare prin ascultare smerită, fapt ce arată că ea este «binecuvântată între femei» (Luca 1, 28). Ea se miră de închinarea Arhanghelului Gavriil pentru că nu se așteaptă la această copleșitoare cinstire a sa. Vedem că cinstirea Maicii Domnului nu este făcută de preoți, ci de îngerii din ceruri, care au cunoscut că Dumnezeu a ales-o spre a fi Mama Mântuitorului lumii. De aceea, în Acatistul Bunei Vestiri se spune: «Bucură-te, ridicarea lui Adam celui căzut! Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei»”.

„În această taină a Maicii Domnului vedem cât de mult prețuiește Dumnezeu libertatea omului. El nu dorește să mântuiască lumea împotriva voinței oamenilor, ci în conlucrare cu ei. De aceea, acordul Maicii Domnului oferit ca răspuns cuvintelor arhanghelului a fost esențial. Așa cum reiese și din alte locuri din Sfânta Scriptură, Mântuitorul Iisus Hristos nu forțează pe nimeni. El nu impune, ci propune, fiindcă respectă libertatea omului. Omul are libertatea de a răspunde chemării lui Dumnezeu sau de a refuza. Dacă răspunde chemării Sale, se va mântui. Dacă o refuză, va pierde comuniunea de viață veșnică din Împără­ția cerurilor. Maica Domnului ne arată icoana creștinului smerit, ascultător și împreună lucrător cu Dumnezeu”, a concluzionat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.