Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Iubirea de vrăjmaşi ne face milostivi ca Dumnezeu”

„Iubirea de vrăjmaşi ne face milostivi ca Dumnezeu”

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 04 Oct, 2020

În Duminica a 19-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor (Luca 6, 31-36) ne arată că iubirea de vrăjmaşi ne face milostivi ca Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos i-a întrecut pe toţi legiuitorii din istoria omenirii prin schimbarea radicală de atitudine pe care a adus-o în lume: în locul urii faţă de vrăjmaşi, El aduce o lege nouă, şi anume, legea iubirii faţă de vrăjmaşi. „Nici un legiuitor nu a poruncit vreodată ca omul să iubească pe vrăjmaşii săi (...). Numai când omul săvârşeşte binele în orice împrejurare, el se aseamănă cu Dumnezeu Cel bun şi milostiv, Care miluieşte şi pe cei nemulţumitori şi răi, pe cei necredincioşi şi neascultători (Luca 6, 35). Cei care sunt buni în mod constant şi săvârşesc numai binele, aceştia se aseamănă cu Dumnezeu Cel bun şi milostiv”, a spus Prea­fericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos de a-i iubi pe vrăjmaşi şi de a le face bine celor care ne fac rău, deşi ne pare nefiresc, este lumină pentru sufletul creştinului. „Ceea ce ne pare nouă că este nefiresc (să facem bine celor care ne fac rău) nu ţine de firescul voit de Dumnezeu, ci de firescul naturii umane căzute. Din cauza păcatului, a firii umane căzute, păcătoase, egoiste şi posesive, noi răspundem la răutate cu răutate. Mântuitorul ne îndeamnă să răspundem în orice împrejurare numai cu bunătate, pentru că aceasta este natura sănătoasă, spirituală a omului. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic bun, este creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic milostiv. De aceea şi omul trebuie să fie permanent bun şi milostiv”, a arătat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Patriarhul României a explicat cum poate fi împlinită porunca iubirii faţă de vrăjmaşi: „Este un lucru foarte dificil, deoarece, adesea, noi îi uităm şi pe cei care ne-au făcut bine, pe părinţi, pe prieteni, pe profesori, pe oamenii care ne-au ajutat în situaţii grele, care ne-au promovat în viaţă. Nu facem bine suficient nici măcar celor care ne-au făcut bine. Cu atât mai dificil este să facem bine celor care ne-au făcut rău. Îi uităm repede pe cei pe care i-am întâlnit şi care ne-au ajutat, în schimb îi ţinem minte pe cei care ne-au făcut rău. Îi ținem minte perioade lungi pe cei care ne-au jignit, ne-au nedreptăţit sau ne-au păgubit. În sufletul nostru rămâne pe termen lung înregistrată cognitiv şi afectiv, în cunoaştere şi în simţire, răutatea lor. Astfel că purtăm cu noi răutatea altora înmagazinată în sufletul nostru atât de mult, încât ea devine o boală a sufletului, deoarece nu-i putem ierta pe cei care ne-au făcut răul. Din acest punct de vedere, pentru a-i iubi pe vrăjmaşi trebuie mai întâi de toate să începem cu rugăciunea pentru iertarea vrăjmaşilor şi pentru îndreptarea lor. La sfârşitul Liturghierului ortodox se află o adunare de cereri, iar printre ele sunt şi rugăciuni pentru înmulţirea dragostei şi pentru alungarea urii şi a dorinţei de răzbunare”.

Rugăciunea pentru cei care ne urăsc şi ne asupresc pe noi ne arată că Biserica ne îndeamnă să ne rugăm nu pentru pedepsirea vrăjmaşilor sau pentru distrugerea lor, ci pentru schimbarea lor în bine sau îndreptarea lor, a mai subliniat Preafericirea Sa: „Iubirea de vrăjmaşi începe cu rugăciunea pentru iertarea şi îndreptarea lor, nu pentru pedepsirea lor. Din nefericire, pe unele pomelnice aduse de credincioşi la biserică se cere ca Dumnezeu să-i pedepsească grabnic şi foarte sever pe vrăjmaşi, să le trimită pedepse grele, or, astfel de pomelnice nu sunt conforme cu rugăciunile pe care Biserica le-a formulat pentru iertarea şi îndreptarea vrăjmaşilor. Adesea, după ce omul face rugăciuni pentru vrăjmaşi ca Dumnezeu să-i ierte, dar şi ca să le schimbe comportamentul, această schimbare nu vine imediat, ci este nevoie de răbdare multă şi de înmulţire a rugăciunii”.

Preafericitul Părinte Patriarh a mai precizat faptul că, adesea, oamenii răi se schimbă nu pentru că sunt pedepsiţi, ci pentru că primesc de la Dumnezeu binefaceri pe care nu le merită, asemenea lui Zaheu vameşul. „Alţi oameni răi se schimbă uneori prin încercări, prin necazuri pe care Dumnezeu le permite pentru a le transforma comportamentul rău, violent, egoist într-un comportament bun, de iubire faţă de semeni. Când Dumnezeu ceartă pe cineva, îl ceartă pentru îndreptare, nu pentru răzbunare, pentru că El nu doreşte moartea păcătosului, ci să se îndrepte şi să fie viu. În literatura noastră română a rămas un ecou al acestei Evanghelii care ne îndeamnă să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să le facem bine. În cartea „Răzvan şi Vidra” a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu se spune: Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău. Constatăm că Evanghelia de astăzi doreşte să-l ridice pe om de la firea umană căzută, egoistă, posesivă, răzbunătoare, la sfinţenia şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă ne străduim să transformăm dorinţa de răzbunare în rugăciune de iertare, atunci putem şi noi să rostim cu mai multă îndrăzneală Rugăciunea Tatăl nostru, şi anume: şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute cu harul Său să fim milostivi precum El este milostiv, să fim iertători şi buni precum El este bun şi iertător”, a îndemnat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Citeşte mai multe despre:   predica  -   Duminica a 19-a după Rusalii  -   Predica de pe munte  -   Patriarhul Daniel