La Catedrala Mitropolitană din Cluj‑Napoca, în Duminica Sfintelor Paști, 5 mai, de la ora 0:00, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului,
05 Mai, 2024
Iubirea există mai înainte de om
Iubirea există mai înainte de om. Omul vine la existenţă printr-o încuviinţare iubitoare a unei Voinţe mai presus de simţuri. Fiecare dintre noi iubim pentru că avem obârşia în iubire. Ceea ce nu se mai ştie astăzi este că această iubire, sădită şi imprimată în identitatea noastră, se regăseşte în iubirea creatoare a lui Dumnezeu. Uitarea acestui lucru face ca, de multe ori, omul zilelor noastre să nu mai ştie cum trebuie să iubească. Şi desfrânatul iubeşte, şi hoţul, şi ucigaşul, dar aceştia nu iubesc cum se cuvine, ci iubesc greşit. Ei nu fac diferenţa între iubire şi dorinţă. Pe de o parte, dorinţa te îndeamnă să ceri totul, fără să întorci nimic în schimb, pe de alta, iubirea este aceea care îţi spune că trebuie să dai totul pentru cel de lângă tine. În iubirea pentru care am fost creaţi, definitorie este jertfa, sacrificiul de sine. Această înclinaţie spre celălalt se impune ca o dăruire ce izvorăşte din propria noastră dorinţă. Fără acest lucru, nu poţi spune că iubeşti cu adevărat, nu poţi spune că stai în iubire.
Prin iubire omul descoperă în cel de lângă dânsul adevărata lui identitate, adevăratul său caracter. Orizonturi infinite se deschid pentru cel ce iubeşte cu tot sufletul său. Cel iubit devine pentru cel ce iubeşte persoană irepetabilă, unic în întregul univers. Se mai pot vedea şi astăzi asemenea exemple. Este vorba de acei bătrânei pe care îi observăm păşind cu emoţie, mână în mână, prin parcul vreunui oraş, sfidând parcă timpul prin intensitatea şi nobleţea iubirii lor. De multe ori, atunci când unul dintre ei trece în veşnicie este urmat la scurt timp de celălalt. Iubirea lor nu poate aştepta, iubirea lor nu este din lume, iubirea lor este ruptă din dumnezeire şi trebuie să meargă acolo unde îi este locul, în veşnicie. Acolo este spaţiul desăvârşirii identităţii noastre iubitoare, lângă Izvorul Iubirii. De aceea, iubirea există mai înainte de om, pentru ca omul să crească, să se desăvârşească în adevărata iubire care se prelungeşte din viaţa noastră în infinitul iubirii dumnezeieşti.
