De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite unită cu Vecernia, la Catedrala mitropolitană din Iaşi
La sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare, vineri, 7 martie 2014, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite unită cu Vecernia.
Slujba arhierească a fost una deosebită, oficiată numai la lumina lumânărilor. Întrucât Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite unită cu Vecernia este săvârşită sub semnul pocăinţei, veşmintele preoţilor slujitori au fost de culoare neagră, cernite. În soborul ce l-a înconjurat pe Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei s-au aflat arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. prof. dr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, iar răspunsurile la strană au fost oferite de psalţii catedralei.
La final, în cuvântul rostit credincioşilor prezenţi, IPS Mitropolit Teofan a făcut apel la recunoaşterea şi vindecarea rănilor lăuntrice: „De cele mai multe ori, noi nu conştientizăm ceea ce suntem. Ne vedem pe noi înşine mai sus decât suntem în realitate, iar pe semenii noştri, în general, îi vedem mai jos decât sunt ei într-adevăr. Se spune că bolnavul care nu este conştient de rănile pe care le poartă nu are nici o şansă de vindecare. Sufletul omului este plin de răni atunci când el nu mai poate să simtă durerea aproapelui şi suferinţa lumii, iar conştiinţa este plină de răni când nu îl mai mustră pe om aprig şi necruţător, aşa cum ar trebui să o facă cugetul cel dinlăuntru. Cu atâtea răni în minte, în inimă, în suflet şi în conştiinţă, unde este spitalul la care suntem chemaţi să alergăm? Acest spital este Biserica, iar Medicul care ne aşteaptă să ne lege rănile este nimeni altul decât Hristos Domnul”.