De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Lumină peste timp
Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la Simpozionul aniversar „10 ani de la vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în România“, desfăşurat ieri în Aula Academiei Române din Bucureşti
Cu un deceniu în urmă, între 7 şi 9 mai 1999, a avut loc un eveniment deosebit în viaţa Bisericii Ortodoxe Române, a tuturor creştinilor din România şi a Statului român, şi anume vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, prima vizită a unui papă al Romei în România şi prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă. Ea a reprezentat atunci convergenţa concretă a mai multor lumini şi speranţe. În primul rând, vizita Papei în România a evidenţiat obişnuinţa Bisericii Ortodoxe Române cu practica dialogului internaţional, intercreştin sau ecumenic şi interreligios. În al doilea rând, vizita Papei Ioan Paul al II-lea a constituit împlinirea dorinţei Statului român de a-l invita în România pe Suveranul Pontif, cu speranţa că Vaticanul va putea ajuta România să se integreze în structurile europene şi euroatlantice. În al treilea rând, Papa n-a venit în România doar pentru a fi primit de ortodocşii români, ci şi pentru a efectua o vizită pastorală în Biserica Catolică din România, pentru a se întâlni cu episcopii, preoţii şi credincioşii romano-catolici şi greco-catolici veniţi la Bucureşti. În al patrulea rând, vizita a fost împlinirea unei dorinţe vii a Papei Ioan Paul al II-lea, care, încă de la începutul pontificatului său, şi-a exprimat vocaţia sa de a contribui la apropierea dintre Catolicism şi Ortodoxie, dintre Europa apuseană şi Europa răsăriteană. Mai târziu, Enciclica Ut unum sint (Ca toţi să fie una), din 1995, şi Scrisoarea apostolică Orientale Lumen (Lumina răsăriteană), din acelaşi an, au scos în evidenţă atât valorile spirituale ale creştinismului răsăritean, cât şi dorinţa Papei ca Ortodoxia şi Catolicismul să colaboreze mai mult în plan spiritual şi social. Valorile creştine, patrimoniul spiritual al umanităţii De fapt, valorile autentice şi mari nu pot fi închise în frontiere şi tipare înguste. Ca şi lumina, ele se revarsă dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumină sau frumuseţe spirituală a chipului lui Dumnezeu în om, se împărtăşeşte şi se recunoaşte pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanităţii, care deodată include şi transcende specificul individual, naţional, religios şi cultural. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul său spiritual deosebit, s-a înscris în perspectiva amintită mai sus. Deşi între Ortodoxie şi Catolicism există încă deosebiri şi obstacole în refacerea unităţii eclesiale, totuşi aceste două Biserici majore percep, proclamă şi promovează, în comun sau în paralel, valorile Evangheliei, transcendenţa persoanei şi sfinţenia vieţii, demnitatea şi eternitatea umanului iubit de Dumnezeu şi iubitor de Dumnezeu. Aniversarea unui deceniu de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România ne îndeamnă pe toţi - catolici, ortodocşi şi alţi creştini - să privim înainte, să apărăm şi să promovăm valorile creştine, identitatea şi demnitatea persoanelor şi a popoarelor, darul sacru al vieţii, solidaritatea şi responsabilitatea umană în faţa noilor provocări ale lumii contemporane, având, însă, drept scop final al credinţei noastre mântuirea şi viaţa veşnică în Hristos cel răstignit şi înviat, spre slava Preasfintei Treimi şi fericirea oamenilor. † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române