„Milostenia este cale spre mântuire”

„Nu e suficient să cunoaștem poruncile iubirii față de Dumnezeu și semeni dacă nu cerem ajutorul lui Hristos pentru a putea împlini poruncile Lui”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit duminică, 27 noiembrie, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

La Sfânta Liturghie a fost citit ieri pasajul evanghelic de la Sfântul Apostol Luca 18, 18-27, care cuprinde dialogul dintre Mântuitorul Hristos și dregătorul bogat despre păzirea poruncilor. Sensurile duhovnicești ale acestui text scripturistic au fost explicate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a spus că acest pasaj evanghelic a fost rânduit în Postul Nașterii Domnului deoarece ne îndeamnă la milostenie, arătând că mila față de cei sărmani este una dintre condițiile pentru dobândirea fericirii veșnice.

„Această Evanghelie este un îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. Sfântul Evanghelist Luca ne pune în față problema bogăției ca obstacol în calea mântuirii și a desăvârșirii vieții. Bogăția nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când omul bogat nu este și milostiv. În pasajul evanghelic de astăzi, ne este prezentat un alt tip de bogat decât cel nebun sau necredincios, căruia i-a rodit țarina din belșug și care se gândea numai la mâncare, băutură și plăceri trupești, neavând vreo preocupare duhovnicească. Bogatul din această Evanghelie își pune problema mântuirii sufletului. Este un bogat credincios, evlavios și moral, care a împlinit încă din tinerețile sale poruncile date de Dumnezeu. Mântuitorul enumeră poruncile pentru a arăta acestui dregător că nu este suficient ceea ce a făcut bine până în acel moment, ci mai trebuie ceva pentru ca el să moștenească viața veșnică, anume virtutea milosteniei, a dărniciei sau a ajutorării săracilor. Cu alte cuvinte, arată că nu e de ajuns să ne rugăm, să postim, să fim evlavioși și virtuoși, ci este nevoie să fim și buni, milostivi, precum Tatăl din ceruri milostiv este. Așadar, această Evanghelie are ca țintă sau scop îndemnul la milostivire și milostenie”, a explicat Patriarhul României.

Atunci când i-a adresat îndemnul de a fi milostiv dregătorului bogat, Domnul Hristos nu a făcut presiuni, ci i-a respectat libertatea în ceea ce privește administrarea bogăției sale.

„Evanghelia ne prezintă în mod dramatic situația oamenilor bogați, dar zgârciți, care sunt chiar credincioși și evlavioși, dar nu sunt milostivi. Când Iisus îi spune dregătorului bogat că îi mai lipsește ceva, anume să vândă toate ale sale și să împartă săracilor pentru a avea comoară în cer, acesta, auzind acest îndemn, s-a întristat pentru că avea averi multe. Mântuitorul respectă, însă, atât de mult libertatea acestui dregător, încât nu insistă să-l lămurească, ci doar îi dă un sfat. Altfel spus, Domnul Iisus propune, dar nu impune; recomandă, dar nu comandă schimbarea vieții; cheamă, dar nu constrânge; povățuiește, dar nu presează sufletul dregătorului bogat; dăruiește un sfat prompt, dar așteaptă îndelung un răspuns liber pentru că a prevăzut o convertire lentă și tardivă a dregătorului, cu ajutorul lui Dumnezeu”, a subliniat Preafericirea Sa.

Totodată, Părintele Patriarh Daniel a explicat și sensul sintagmei „cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”: „Când Mântuitorul spune aceste tainice cuvinte se înțelege că omul care este legat sufletește prea mult de averile limitate materiale și trecătoare nu se poate schimba dintr-odată, să renunțe la aceste averi materiale și să le transforme în valori spirituale eterne, căci Mântuitorul îi spune: «Vinde toate câte ai și împarte banii săracilor și vei avea comoară în ceruri». Acest transfer de averi pământești la ceruri se face prin fapta bună săvârșită ca milostenie pentru cei săraci. Se face un schimb. În locul valorilor pământești, materiale, se primesc valori spirituale eterne și acestea se transformă prin fapta bună a milosteniei în lumina sufletului. Numai această lumină din suflet, adunată în urma milosteniei, se poate lua în viața veșnică. Lucrurile materiale rămân pe pământ. Mântuitorul Iisus Hristos prezice într-o formă tainică faptul că acest dregător se va converti, însă lent și mai târziu. Potrivit unei tradiții bisericești, acest bogat, după o luptă îndelungată cu sine însuși, a reușit să împlinească sfatul primit de la Hristos Domnul, anume a vândut averile sale materiale, a împărțit banii săracilor și I-a urmat lui Iisus. A devenit unul dintre ucenicii Săi și, mai târziu, episcop în Asia Mică. Această tradiție arată că Mântuitorul a prevăzut această convertire lentă, care, însă, s-a realizat cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru că cel care s-a luptat a cerut și ajutorul lui Dumnezeu”.

Convorbirea Domnului cu dregătorul bogat abordează și relația omului cu Dumnezeu în săvârșirea poruncilor și a faptelor evlaviei. Pentru a putea face ce i se cere în situații complicate, acesta trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

„Foarte adesea nu putem împlini voia lui Dumnezeu decât cerându-I ajutorul. Nu e suficient să cunoaștem poruncile iubirii față de Dumnezeu și semeni dacă nu cerem ajutorul lui Hristos pentru a putea împlini poruncile Lui. Această Evanghelie a convertirii lente a dregătorului bogat ne arată că în lupta duhovnicească de păzire a poruncilor trebuie să considerăm că milostenia este o cale spre mântuire mai ales pentru cei care au multe averi materiale. În acest sens, Biserica îndemnând întotdeauna pe cei înstăriți să ajute din bogățiilor lor materiale pe cei săraci, flămânzi, fără adăpost, bătrâni, bolnavi sau orfani. Astfel, Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos a creat instituții filantropice în Biserică și a rodit fapta cea bună”, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.