De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Moment aniversar la Patriarhie dedicat Unirii de la 1859
La Catedrala Patriarhală din București a fost marcată miercuri, 24 ianuarie 2024, împlinirea a 165 de ani de la Unirea Țării Românești cu Moldova (1859). Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit o slujbă de Te Deum, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu și rugăciune pentru ajutor în păstrarea și cultivarea unității naționale.
De dimineață, soborul de slujitori al Catedralei Patriarhale a săvârșit Sfânta Liturghie, pomenindu-i la momentul rânduit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mitropoliții Nifon Rusailă al Ţării Românești și Sofronie Miclescu al Moldovei, precum și pe toți cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române.
Momentul de rugăciune a continuat cu slujba de Te Deum săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act fundamental din istoria noastră națională, la care Biserica Ortodoxă Română a contribuit în mod semnificativ.
În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a subliniat rolul Bisericii și contribuția activă la realizarea acestui mare deziderat al libertății și unității naționale: „Momentul a însemnat unirea celor două Principate Române și încununarea unui întreg proces de deșteptare națională, de cristalizare a ideii de națiune, de identitate românească, proces la care Biserica și-a adus o contribuție esențială. Unirea Principatelor Române a fost susținută de nenumărați reprezentanți ai Bisericii noastre. Prin ierarhii ei, prin cei mai luminați preoți, monahi, stareți, egumeni, profesori de seminar, prin protopopi, Biserica a contribuit deodată atât în Moldova, cât și în Țara Românească la acest important moment al istoriei noastre. La convocarea Adunărilor sau a Divanurilor ad-hoc, cum au fost cunoscute în istorie, prin Decretul conferinței reprezentanților puterii europene de la Constantinopol în ianuarie 1857, s-a hotărât ca mitropoliții celor două Principate Române să fie președinți ai acestor două adunări ad-hoc, iar episcopii sufragani să fie membri de drept cu drept de vot. Adunările ad-hoc au avut rol consultativ, întrunite cu scopul de a exprima voința poporului cu privire la organizarea definitivă a Principatelor Române. În Țara Românească, în adunarea ad-hoc, reprezentanți ai Bisericii au fost Mitropolitul țării, Nifon Rusailă - în calitatea lui de președinte, și episcopii sufragani: Episcopul Filotei al Buzăului, Episcopul Clement al Argeșului și Episcopul Calinic al Râmnicului, care este, de fapt, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”.
În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat că evenimentul Unirii Principatelor Române, act fundamental al istoriei noastre, reprezintă pentru cei de astăzi o datorie de cultivare a unității și demnității naționale și de transmitere a acestor valori în societate. „Unirea Principatelor Române a generat un singur domnitor, o singură Capitală, un singur guvern, sub conducerea lui Barbu Catargiu, și o singură adunare legislativă. Ziua de 24 ianuarie 1859 reprezintă pentru poporul român un moment de mare importanță, istoric, la care în consens cu întregul popor Biserica Ortodoxă Română și-a adus contribuția sa însemnată. S-a vorbit în acest sens de o dimensiune vizibilă, pe de o parte, care evocă con-tribuția membrilor Bisericii în adunările ad-hoc, în adunarea electivă, a atitudinii publice a clerului, a rolului pe care l-au avut Mitropolitul Nifon, Mitropolitul Sofronie al Moldovei în înfăptuirea, proclamarea Unirii, primirea domnitorului și depunerea jurământului. Dar există, pe de altă parte, și o dimensiune nevăzută, cea a harului și a ajutorului lui Dumnezeu primit prin rugăciunile, slujbele de Te Deum, prin ecteniile rostite la acea vreme în această catedrală în care ne aflăm și noi astăzi, pentru a lumina sufletele celor care urmau atunci să aleagă pentru viitorul țării. Pomenirea și evocarea solemnă a personalităților care s-au dăruit cu tot sufletul lor și cu mult devotament pentru cauza Unirii Principatelor Române de la 1859 sunt o datorie a noastră, a celor de astăzi, care suntem chemați să cultivăm și să transmitem generațiilor viitoare conștiința păstrării și a valorificării unității, a libertății și a demnității noastre naționale”, a reliefat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
La final, membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale au intonat cântece patriotice.
La sfârșitul slujbei, clopotele Catedralei Patriarhale au fost trase timp de un minut.