Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Monahia Adriana Sandu a plecat la ceruri

Monahia Adriana Sandu a plecat la ceruri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 14 Feb 2014
În ziua de 9 februarie 2014, monahia Adriana Sandu, care a trăit în ultima parte a vieţii la Mănăstirea Buciumeni din judeţul Suceava, a plecat la Domnul. A fost cunoscută şi iubită, mai ales pentru că a împlinit ascultările încredinţate în aşezările monahale în care a vieţuit. 
 
Monahia Adriana Sandu de la Mănăstirea Buciumeni din judeţul Suceava a fost condusă miercuri, 12 februarie 2014, pe ultimul drum. Slujba înmormântării, la care au participat numeroşi credincioşi, rude şi prieteni, a fost oficiată în aşezarea monahală în care a vieţuit în ultimul deceniu. Pentru sufletul monahiei s-a rugat un sobor de preoţi şi diaconi de la mai multe mănăstiri şi biserici parohiale din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care au cunoscut-o şi au preţuit râvna ei. Monahia Adriana, având numele din botez Elena, s-a născut în Rădăşeni în urma cu 93 de ani, din părinţii Toader şi Catinca Sandu, care au mai avut opt copii. Din fragedă tinereţe a dorit să intre în monahism, lucru care s-a petrecut după ce a primit binecuvântarea părinţilor. Pasul spre această frumoasă viaţă duhovnicească l-a făcut la Mănăstirea Varatec din judeţul Neamţ, unde a urmat seminarul monahal. Bucuria acestei vieţi duhovniceşti a fost oprimată în urma Decretului din 1959. Bunul Dumnezeu a ascultat rugăciunile sale şi a cunoscut dorinţa ei curată de a-I sluji, astfel încât a rânduit să fie primită în mica obşte de la Mănăstirea Putna, condusă în acea vreme de vrednicul de pomenire părinte stareţ Gherasim, cel ce mai târziu avea să fie arhiereul Gherasim Putneanul. Aici a împlinit ascultarea dată până la pensionare. În toată această perioadă a fost alături de cei ce se osteneau, slujind în Mănăstirea Putna, care pe atunci era în plin şantier de restaurare şi conservare. Votul monahal l-a depus la Mănăstirea Slatina, aflată sub conducerea duhovnicească a vrednicului de pomenire arhim. Dosoftei Moraru, stareţă fiind maica Evelina Tănase. După pensionare s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava, unde a împlinit o nouă şi frumoasă ascultare la pangarul aşezării monahale, atât cât au slujit-o şi puterile fizice. 

„Dezlegare arhierească din partea Înaltpreasfinţitului Pimen“

La sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului din 2004, având împlinită vârsta de 84 de ani, hotărăşte cu înalta binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, să se retragă la Mănăstirea Buciumeni din Fălticeni, unde a împlinit ascultările date până când greutatea anilor şi-a spus cuvântul. În anii trăiţi în mănăstire, a respectat cu sfinţenie pravila monahală, care-i povăţuieşte pe călugări să împletească munca cu rugăciunea. La patul suferinţei, înconjurată cu multă dragoste de obştea mănăstirii, cu câteva zile înainte de a pleca în lumea celor drepţi, a primit dezlegare arhierească din partea Înaltpreasfinţitului Pimen, care a cunoscut şi apreciat în mod deosebit râvna şi curăţenia vieţii sale. În aceste clipe de vremelnică despărţire, până la obşteasca Înviere, pentru cei ce au cunoscut-o, rămân ca mângâiere rugăciunea şi aducerea-aminte a cuvintelor ziditoare de suflet pe care le adresa tuturor. Ne rugăm ca Hristos Domnul, Cel răstignit, înviat şi înălţat la Cer, să odihnească sufletul monahiei Adriana în loc luminat, în „loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea şi suspinul; şi să-i ierte orice greşeală a săvârşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni!“. Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam! (Diac. Vasile M. Demciuc)