Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Monahul Grichentie Butnaru, pomenit la Vlădiceni
La Mănăstirea Vlădiceni din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, a fost oficiată duminică, 19 aprilie 2015, slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire monah Grichentie Butnaru, care a vieţuit în ultima parte a vieţii la Mănăstirea Bistriţa.
Părintele Grichentie Butnaru, unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi cântăreţi bisericeşti ai Iaşului, care a coordonat mulţi ani corala Bisericii „Sfântul Ioan Gură de Aur“ şi care a activat cu hărnicie şi la Biserica Rediu-Tătar din comuna Breazu, judeţul Iaşi, a fost pomenit duminică, 19 aprilie 2015, la Mănăstirea Vlădiceni din judeţul Iaşi. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi şi rude ale părintelui pomenit. Despre viaţa şi activitatea rodnică a părintelui Grichentie cât a fost cântăreţ onorific la Iaşi a vorbit părintele Ştefan Tulan de la Parohia Rediu-Tătar, Protopopiatul Iaşi 1. „A avut o voce de bariton impresionantă. Iubea sfintele slujbe, încât, atunci când cânta, vibrai de emoţie şi-ţi curgeau lacrimile fără să vrei. A pregătit mulţi corişti înainte de revoluţia din 1989, pe care i-a trimis ca misionari să ajute bisericile din Iaşi. După ce şi-a rânduit copii, după tradiţia noastră românească, s-a sfătuit cu soţia să meargă la mănăstire şi să ducă o viaţă curată, retrasă, doar pentru Hristos. Părintele Grichentie a plecat la Mănăstirea Bistriţa, iar soţia sa a ajuns la Mănăstirea Varatec. După puţin timp, calea monahală a fost urmată şi de unul dintre copii, părintele Arsenie Butnaru, stareţul Mănăstirii Vlădiceni. Regretatul monah şi cântăreţ bisericesc a stat la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ timp de 13 ani, împodobind sfintele slujbe cu vocea lui frumoasă, cu viaţa lui smerită şi curată. A trecut la Domnul lăsând în urmă fapte deosebite pe care noi astăzi le pomenim“, a menţionat pr. Ştefan Tulan. (Constantin Ciofu)