În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
„Numai în Biserică omul se poate realiza“
Peste 100 de credincioşi şi zeci de preoţi l-au însoţit miercuri, 18 martie, pe ultimul său drum pământesc pe părintele Grigore Cârstea, care a plecat la cele veşnice în seara zilei de 16 martie, la vârsta de 83 de ani.
Slujba de înmormântare a fost oficiată la Biserica „Sfântul Nicolae“ -Amaradia din Craiova de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, şi Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Catafalcul cu trupul neînsufleţit a fost depus apoi în cripta pregătită la cimitirul Sineasca. În cuvântul adresat familiei îndurerate şi tuturor celor care l-au cunoscut, iubit şi apreciat, IPS Irineu a evocat figura luminoasă, vocaţia şi dragostea pentru Biserica lui Hristos a părintelui Grigore. „Părintele Grigore Cârstea a ales să slujească lui Dumnezeu, să fie preot, nu numai pentru că era înzestrat cu o voce deosebită, ci mai ales fiindcă a înţeles că numai în Biserică omul se poate realiza, se poate construi pe sine însuşi spre a deveni cu adevărat casă plăcută în care să se sălăşluiască Dumnezeu. El însuşi spunea că învăţătorii săi, cu precădere Mitropolitul Firmilian, l-au îndemnat să nu părăsească niciodată Biserica. Şi cât de mult suflet, cât de multă dragoste a depus în toate slujirile sale pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, cunoaştem cu toţii. Atâţia diaconi şi preoţi au fost conduşi la altar şi s-au format ca vrednici slujitori ai Domnului lângă părintele Grigorie, care a fost întotdeauna un model pentru cei mai tineri. De multe ori, participând împreună la slujbele de înmormântare, am observat că părintelui îi plăcea foarte mult să cânte Luminânda, o cântare pătrunzătoare, adâncă şi plină de semnificaţii din slujba Înmormântării preoţilor. «Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, căci m-am mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă». Iar astăzi, când la strană s-au rostit aceste cuvinte, am avut impresia că împreună cu noi a cântat şi părintele Grigorie, cel care într-adevăr s-a mutat la odihnă“, a spus IPS Irineu.
Părintele Grigore Cârstea s-a născut la 11 octombrie 1931, în localitatea Vărsături, lângă Târgu Jiu. A urmat şcoala primară şi gimnazială în satul natal, apoi Seminarul Teologic din Craiova (1948) şi Facultatea de Teologie din Sibiu (1961). A venit în Craiova la vârsta de numai 16 ani, uimindu-i pe oamenii Bisericii de atunci prin calităţile sale vocale, zestrea de bun-simţ şi dorinţa de a învăţa. S-a făcut pentru el atunci o excepţie: fiind încă minor, i s-a creat un post de protopsalt la Catedrala Mitropolitană şi a urmat în acelaşi timp cursurile Seminarului Teologic şi ale Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Craiova. Mai târziu, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei „Sfântul Dumitru“ de către Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe care avea să-l însoţească la majoritatea slujbelor sale. A urmat apoi cursurile fostului Conservator „Cornetti“, actuala Şcoală Populară de Arte „Cornetti“ din Craiova. A fost hirotonit preot în anul 2008, când a primit şi rangul bisericesc de iconom stavrofor. Am putea spune că a crescut odată cu scaunul mitropolitan de la Craiova, putând fi socotit drept cel mai talentat şi longeviv diacon al Centrului eparhial. „Părintele Grigore a fost chemat la viaţa veşnică, timpul nu a mai avut răbdare, nici măcar pentru a străbate primăvara iertării, spre a gusta şi în acest an împreună cu noi din lumina cea neînserată a Învierii. Suntem convinşi însă că părintele Grigore s-a pregătit din vreme pentru trecerea cea mare, pentru ca sufletul să-i fie întâmpinat de către Sfântul Grigorie Teologul, ocrotitorul său şi al familiei sale, spre a fi călăuzit la tronul dumnezeirii şi a se împărtăşi, de această dată nu cu noi, oamenii, ci cu îngerii şi sfinţii, în armonia celestă a cântărilor rostite de el cu măiestrie vreme de peste şase decenii, aici, în Biserica lucrătoare“, a spus pr. Ioan Ioanicescu. (Diacon Gheorghe Cioiu)