O viaţă închinată propovăduirii lui Dumnezeu între neamuri

"Pentru Pavel Apostolul, Dumnezeu există; el are certitudinea absolută că Dumnezeu există" (H. Schlier, Linee fondamentali di una teologia paolina, Queriniana, Brescia, 1995, p. 19). Dumnezeu pentru Pavel este o existenţă palpabilă, întâlnită pe drumul Damascului. Pavel cu această experienţă începe o viaţă creştină care, cu trecerea timpului, se transformă într-o viaţă hristică. Cu această expresie vrem să spunem că viaţa pe care Pavel începe să o aibă se referă mai din aproape şi imediat la Cuvântul Întrupat, adică această viaţa îşi are locuinţa pentru prima dată în Iisus Hristos, înainte de a ajunge la El prin intermediul Sfintelor Taine şi al Cuvântului lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos este într-adevăr viaţă (Ioan V, 26) şi El este cel care ne-o comunică (Ioan X, 10). După Înviere, această comunicare se face mai abundentă pentru că Iisus Hristos ne-a trimis "Duh dătător de viaţă" (1 Cor. XV, 45). Pavel, când ne vorbeşte de viaţa nouă pe care a început-o, vorbeşte despre un mare mister, însă un mister care este în acelaşi timp o Persoană. Acest mister este "Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei" (Coloseni I, 27), este misterul lui Iisus Hristos care locuieşte "prin credinţă în inimile voastre" (Ef. III, 14). Este o sălăşluire divină şi care rezultă în raport de cunoştinţă şi de iubire între Dumnezeu şi creştin. Este misterul pe care Pavel îl numeşte "înţelepciunea lui Dumnezeu" acum descoperită oamenilor şi trăită în inima creştinului prin credinţă (Fil. III, 7; Ef. I, 3-14; Col. I, 9; 1 Cor. II, 6).

Primul lucru pe care Pavel îl face este recunoaşterea că viaţa nu este doar "ceva" în el, dar este în mod principal "Cineva". Într-adevăr, toate trei Persoane din Sfânta Treime locuiesc în inima celui drept, în sufletul cel curat. De aceea, depinzând de contextul în care se vorbeşte, se poate foarte bine spune că această viaţă nouă a lui Pavel este viaţa lui Iisus Hristos care se identifică cu viaţa sa (Gal. II, 20). Pavel explică ascultătorilor săi că viaţa creştină este o chemare la cunoaştere şi la iubirea mereu intensă a misterului lui Dumnezeu şi este o invitaţie de a intra în comuniune tot mai profundă cu el, este o chemare care are drept exigenţă primară un răspuns din partea omului, şi acest răspuns este credinţa.