Oază de ortodoxie românească în Oraşul Luminilor

În inima Cartierului Latin, nu departe de celebra Catedrală "Notre Dame de Paris" şi foarte aproape de "Saint Julien le Pauvre", cea mai veche biserică a Parisului, se află Catedrala ortodoxă română "Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail". Aceasta, alături de catedrala rusească din strada Daru şi cea grecească din strada Bizet, este una dintre cele trei catedrale ale Ortodoxiei în Oraşul Luminilor.

Cu slujbe în limba română şi un cler român, Catedrala mitropolitană din strada Jean de Beauvais din Paris a fost timp de mai bine de o sută de ani un fel de a doua ambasadă, culturală şi spirituală, a României în capitala Franţei şi reprezintă până astăzi o oază de românitate şi ortodoxism pentru toţi românii, fie că sunt exilaţi, refugiaţi politic ori social, fie studenţi ori simpli turişti sau trecători prin Paris.

Pentru românii care îi calcă pragul este o binecuvântare, deoarece aici pot înălţa rugăciuni către Dumnezeu alături de restul comunităţii şi pot participa la slujbele în limba română săvârşite de preoţi români.

Şi nu doar slujbele ortodoxe sunt cele care-i ţin pe români uniţi în jurul Catedralei mitropolitane, ci şi expoziţiile, conferinţele sau concertele, împreună cu alte evenimente culturale ce se desfăşoară prin grija slujitorilor de aici.

Tot aici, numeroşi studenţi şi-au găsit sprijin pe perioada studiilor, cum şi turiştii sau alţi români care au venit la Paris au descoperit în biserica şi slujitorii ei, preoţii Constantin Târziu, Iulian Nistea şi Jean Boboc, precum şi diaconii Iosif Vlad şi Viorel Gala Nedelcu, un sprijin pentru a depăşi dificultăţile. "Avem o şcoală duminicală în fiecare duminică, la care vin 35 de copii. Apoi ajutăm persoanele necăjite care vor să se întoarcă acasă, prin intermedierea transportului, ajutăm diferite persoane din România, persoane care scriu la catedrală. De asemenea, am făcut o ajutorare către Fundaţia Filantropică "Protopop martir Aurel Munteanu" de la Huedin, condusă de părintele protopop Dorel Puşcaş, pentru mesele care se dau zilnic aici şi ajutăm şi tinerii aflaţi la studii aici cu sfaturi, cu căutări de gazde sau alte ajutoare de care au nevoie", spune părintele paroh Constantin Târziu.

Activităţile social-filantropice, culturale şi misionare nu sunt doar de acum, ci şi de-a lungul anilor ce au trecut, rădăcinile românilor în acest sfânt lăcaş de închinăciune fiind foarte adânc înfipte în istorie.

Istoricul catedralei

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 30 ianuarie 1374, de însuşi regele Franţei, Charles V., arhitect fiind Raymond du Temple, celebru deoarece contribuise la edificarea Palatului Luvru şi a Catedralei Notre Dame de Paris. Prima slujbă publică nu a avut loc însă decât la 29 noiembrie 1382, de sărbătoarea Sfântului Arhanghel Mihail. Exact 500 de ani mai târziu, în 1882, biserica este cumpărată de Regatul României. După ce a suferit vicisitudinile Revoluţiei franceze, colegiul devine cazarmă în timpul lui Napoleon. În 1865, o comunitate de dominicani cumpără biserica, o restaurează şi o împodobeşte cu vitraliile care există până astăzi.

Mai târziu, dominicanii sunt expulzaţi din Franţa, o vând la repezeală unor întreprinzători constructori, care schimbă definitiv destinul vechiului colegiu, iar biserica este lăsată în paragină.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Parisul era principalul oraş universitar occidental unde tineretul Ţărilor Române era trimis spre a se forma. Aceşti tineri sunt cei care vor fi motorul Revoluţiei române de la 1848, iar mai târziu, creatorii României moderne. În mijlocul acestor tineri entuziaşti soseşte la Paris, la mijlocul secolului al XIX-lea, arhimandritul Iosafat Snagoveanul, care înfiinţează o capelă ortodoxă românească, recunoscută oficial de guvernul francez în noiembrie 1853. Improvizată într-un imobil din 22 rue Racine, tot în Cartierul Latin, Capela Română din Paris funcţionează aici până în 1882.

Proiectul de cumpărare a "capelei dominicanilor" din 9 bis, rue Jean de Beauvais, primeşte susţinerea deplină a guvernului regelui Carol I al României şi a mai tuturor familiilor boiereşti ale vremii. O subscripţie publică este de asemeni deschisă. Astfel, biserica din strada Jean de Beauvais este cumpărată de Guvernul Regatului României în septembrie 1882, cu participarea financiară şi morală a tuturor românilor, ca o profeţie a ceea ce ea avea să devină: o punte în schimbul spiritual între România şi Franţa.

Resfinţită în 1892 de către episcopul Inochentie Ploieşteanul, biserica a avut o pleiadă de preoţi superiori de valoare, profesori la facultăţile de teologie sau viitori episcopi în România.

În 1948, când comunismul s-a instalat în România postbelică, comunitatea decide să se separe administrativ de Patriarhia Română.

Acum începe o perioadă dificilă de rezistenţă creştină activă faţă de invazia comunistă, însă tot acum apare şi sprijinul unor mari personalităţi, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu, mitropolitul Visarion Puiu şi apoi episcopul Teofil Ionescu.

Administrată din 1948 şi până astăzi de asociaţia culturală de drept francez APCOR (Association pour la pratique du culte orthodoxe roumain a Paris), biserica participă şi astăzi din plin la viaţa spirituală şi culturală a românilor din regiunea pariziană, sub îndrumarea duhovnicească a preotului paroh stavrofor Constantin Târziu, ajutat de preoţii Iulian Nistea şi Jean Boboc.

Întoarcerea la Biserica-mamă

În 2007, comunitatea a sărbătorit aniversarea a 125 de ani de la cumpărarea bisericii şi 115 ani de la sfinţirea ei. Pe 10 mai 2009, Adunarea Generală Extraordinară a Parohiei "Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" din Paris aprobă în unanimitate trecerea parohiei sub omoforul IPS Mitropolit Iosif, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale. "Un eveniment istoric a avut loc în ziua de 10 mai 2009 cu hotărârea Adunării Generale în unanimitate de revenire după 64 de ani la Biserica-mamă, după care au urmat restaurarea Sfântului Altar şi prima slujire a unui patriarh român în Catedrala ortodoxă română a Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, cu sfinţirea Sfântului Altar", spune părintele paroh Constantin Târziu.

În ceea ce priveşte planurile de viitor, părintele paroh ne spune că va fi restaurată întreaga catedrală. De asemenea, se intenţionează scoaterea statuii "Rugăciune" a lui Constantin Brâncuşi, pusă acum 10 ani la staţia de metrou "la Madeleine" la trei nivele sub pământ, sub o scară mecanică, pentru a fi aşezată în faţa bisericii.