Obștea Mănăstirii Copou din Iași și-a sărbătorit hramul de iarnă

În Duminica a 29-a după Rusalii, când Biserica noastră face pomenirea Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii Copou din municipiul Iași, cu prilejul cinstirii ocrotitorilor sfântului lăcaș.

Biserica așezământului monahal din dealul Copoului a devenit neîncăpătoare în această dimineață, la Sfânta Liturghie săvârșită de IPS Părinte Mitropolit Teofan, cu prilejul hramului de iarnă. Ieșenii prezenți au primit binecuvântarea celor doi sfinți, închinându-se la racla cu sfintele lor moaște, așezată în biserica mănăstirii.

În cuvântul rostit după citirea textelor evanghelice, Înaltpreasfinția Sa a menționat că cei doi mari ierarhi ai Bisericii reprezintă un reper pentru viața duhovnicească:

„Biserica ne-a pus în față chipuri ale sfințeniei: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Puterile cerești și sfinții Bisericii, dintre care noi astăzi cinstim cu deosebită evlavie pe marii între părinții, Sfinții Atanasie și Chiril, ocrotitorii acestei sfinte mănăstiri. Sfântul Atanasie, despre care Sfântul Vasile cel Mare mărturisea că este «doctorul pentru toate bolile care se află în Biserici», adică cel care a păstrat credința cea adevărată, spunea că nu este o boală mai mare în Biserică decât îndepărtarea de credința cea adevărată. Iar Sfântul Chiril este numit de Sfântul Nicolae Velimirovici ca «pecete a părinților», pentru că amândoi s-au luptat din întreaga lor ființă să păstreze Simbolul niceo-constantinopolitan, adică Crezul, alcătuit în vremea Sfântului Atanasie cel Mare, prima parte, cea de-a doua la Sinodul II Ecumenic. Dar Sfântul Chiril, participant la Sinodul III Ecumenic, a fost omul trimis de Dumnezeu ca să păstreze în Biserică moștenirea Simbolului de credință. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să păstrăm râvna Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, râvna de păstrare a dreptei credințe, după puterea noastră să urmăm calea lor, cu nădejdea că Dumnezeu Se va milostivi asupra noastră, și harul Domnului Iisus Hristos, prin lucrarea dumnezeiesc-omenească, se va înrădăcina în ființa noastră și vom avea atitudinea în consecință”.

La momentul chinonicului, numeroși credincioși, dimpreună cu pruncii lor, au fost împărtășiți cu Sfintele Taine.

În locul unde se află astăzi Mănăstirea Copou era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Conform unei legende, în timp ce tătarii invadau ținuturile, Doamna Tudosca (Teodosia), soția domnitorului Vasile Lupu, s-a ascuns într-o scorbură de copac. Domnitorul și-a căutat soția și a găsit-o pe aceste meleaguri, iar în semn de mulțumire pentru această binefacere, Domnul Moldovei a hotărât zidirea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Sfântul locaș a fost sfințit la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești, așezământul monahal a fost desființat, iar biserica a fost folosită drept biserică de enorie. Între anii 1983-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare în interior și exterior, iar la 20 aprilie 2001, de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a reînființat Mănăstirea „Sfântul Atanasie” din Podgorii - Iași, ca așezământ de maici, aparținând de Mănăstirea Galata.