Opera lui Nicolae Steinhardt, unitară şi integrală

Opera scriitorului, criticului literar, juristului şi monahului de la Rohia, părintele Nicolae Steinhardt, prinde viaţă prin iniţiativa Mănăstirii „Sfânta Ana“ - Rohia şi a Fundaţiei „Nicolae Steinhardt“ la Editura Polirom. Dintre cele 21 de volume care conţin întreaga operă, scrisă atât înainte, cât şi după intrarea în monahism, au apărut primele cinci: „Jurnalul fericirii“, „Dăruind vei dobândi“ - care conţine şi un CD audio cu vocea părintelui -, „În genul... tinerilor“, „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional“ şi „Articole burgheze“. La lansarea „Integralei Nicolae Steinhardt“, părintele Macarie Motogna a evidenţiat personalitatea culturală şi monahală a marelui cărturar.

Cu susţinerea PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, şi preşedintele Fundaţiei „Nicolae Steinhardt“, Mănăstirea Rohia, din judeţul Maramureş, împreună cu „Grupul de la Rohia“, alcătuit din apropiaţi şi specialişti în opera lui Nicolae Steinhardt, printre care Virgil Bulat, George Ardeleanu, Florina Roatiş, Ştefan Iloae, Pr. Macarie Motogna, monah al Rohiei, s-a ocupat de editarea operei integrale a părintelui Nicolae Steinhardt.

Moştenitoarea de drept a scrierilor monahului Nicolae este Mănăstirea Rohia, fapt întărit, aşa cum a declarat părintele Motogna, de semnarea împreună cu domnul Gabriel Liiceanu, pe 12 noiembrie, anul trecut, a unei înţelegeri consfinţite de Tribunalul Bucureşti. Această aplanare pe cale amiabilă a conflictului din jurul vastei opere a marelui eseist a fost punctul de plecare în realizarea „Integralei Nicolae Steinhardt“ de către Editura Polirom.

Lansarea primelor cinci volume în Bucureşti s-a făcut într-un cadru festiv, săptămâna trecută, pe 12 noiembrie, la Librăria Cărturăreşti din incinta Muzeului Ţăranului Român. Alături de părintele Macarie Motogna, la eveniment au fost prezenţi Viorica Nişcov, Nicolae Mecu, Dan C. Mihăilescu şi George Ardeleanu.

„La Rohia am găsit răspunsul Domnului la ceea ce am căutat“

Părintele Macarie Motogna, cel care se ocupă de editarea operei steihartdiană din partea mănăstirii maramureşene, a elogiat personalitatea părintelui Nicolae Steinhardt. „Eforturile au fost considerabile, dar nu pentru a-l monopoliza pe Steinhardt la Rohia, ci pentru a reda publicului larg, întreg şi unitar, ceea ce se va concretiza în 21 de volume. Opera steinhardiană nu este bunul cuiva anume, ci este a noastră, a tuturor. Cred că părintele Nicolae, acolo sus în ceruri, unde este, se bucură foarte mult pentru că, iată, opera dânsului, care până acum era disparată şi împărţită pe la mai multe edituri, acum apare unitară şi integrală. Se mai bucură şi pentru că tot ceea ce n-a putut apărea în timpul vieţii sale, fiindcă era în perioada comunistă, acum poate să apară spre bucuria tuturor cititorilor“, a spus părintele care a mai făcut o lansare în vară, la Baia Mare, amintind împlinirea, pe 10 noiembrie, a 35 de ani de când părintele Nicolae a venit pentru prima oară la Mănăstirea Rohia. Atunci a consemnat în Cartea de Aur a mănăstirii: „La Rohia este ţara Crăciunului“ şi că „aici am găsit răspunsul Domnului la ceea ce am căutat“, pentru că, pe lângă frumuseţile duhovniceşti ale Rohiei, a găsit şi o bibliotecă ce număra pe atunci aproximativ 20.000 de volume, un loc favorabil pentru „un gigant al culturii“, cum l-a numit părintele Macarie.

Scrierile lui Steinhardt, mereu actuale

În 1980, Nicolae Steinhardt se stabilea pentru totdeauna la Rohia, iar din 16 august, acelaşi an, devenea monahul Nicolae, astfel Mănăstirea Rohia devenindu-i casă. A gândit, a vorbit de la amvonul Rohiei şi a scris atât de mult încât prin scrierile sale şi mai ales prin „Jurnalul Fericirii“, tradus deja în mai multe limbi, a primit o recunoştinţă internaţională, având o misiune şi un destin european. Venirea lui Steinhardt la Rohia a dat locului un plus de valoare, iar mănăstirea nu i-a rămas datoare. „L-a primit, l-a ocrotit, nu l-a trădat niciodată; chilia în care a vieţuit i-a transformat-o în casă memorială, a înfiinţat Fundaţia «Nicolae Steinhardt», a început construirea unui centru monahal cultural «Nicolae Steinhardt» şi, iată, poate ceea ce este mai important, editează opera integrală Nicolae Steinhardt. Toate acestea pentru a-i păstra memoria vie“, a remarcat părintele Macarie, spunând că scrierile lui Steinhardt sunt mereu actuale, pentru că foloseşte şi citează atât din Sfânta Scriptură, cât şi scriitori şi filosofi din toate generaţiile şi toate naţiunile.

„Hristos nu umblă cu jumătăţi de măsură“

Nicolae Steinhardt a trăit contemporaneitatea sa împreună cu Dumnezeu. „A fost un om eminamente european şi ecumenic, mărturisind: «Sângele meu este evreiesc, dar simt şi gândesc româneşte». Convertirea la creştinism a avut o importanţă unică pentru viaţa interioară a lui; îl transformă cu totul şi face din el o altă fiinţă“. Drept argument părintele Macarie Motogna a citat dintr-una din predicile monahului Nicolae: „Covârşitoarea majoritate a creştinilor n-au cum şti ce simte cel botezat şi ce este în adevăr actul acela fulgerător. Dar cei aflaţi în situaţia mea ştiu, cum se poate mai limpede, că nu-i o formă, nu este un ritual, o ceremonie, un simbol. E o lucrare directă a Duhului Sfânt. Hristos nu umblă cu jumătăţi de măsură. Când dă, dă boiereşte, şi când Se descoperă, Se descoperă desăvârşit“. Aşa a fost toată viaţa lui Steinhardt; pentru el, Hristos S-a descoperit desăvârşit şi el a dăruit din plinurile sale tuturor tot ce avea mai bun.

Într-o convorbire pe care a avut-o părintele Nicolae cu Ioan Pintea, i-a spus: „Să ştii, Ioane, că, deşi am multe, foarte multe şi grele păcate, la judecata de apoi mă voi apăra cu străjnicie în faţa Dreptului Judecător. Nu mă voi lăsa cu una cu două. Mă voi bate pentru mântuirea mea şi îi voi vorbi lui Dumnezeu ca de la ovrei la ovrei“, a amintit editorul-călugăr. „Am primit curaj şi noi de la părintele Nicoale şi ne-am «bătut» pentru ca această lucrare să fie realizată şi testamentul lui să fie aplicabil. Acolo unde este el, în ceruri, se bucură ca un copil, aşa cum se bucura în timpul vieţii sale, pentru că, iată, se face lansarea cărţilor lui aici, în Bucureştiul copilăriei şi a tinereţei sale“.

Seria se va încheia cu volumele de corespondenţă

Ordinea celor 21 de volume va fi cronologică, cu două excepţii - „Jurnalul fericirii“ şi „Dăruind vei dobândi“, care sunt primele, dar nu şi cronologic. „Aici a prevalat criteriul simbolic, sunt operele cu cel mai mare impact şi care au fost cele mai solicitate“, după cum ne-a declarat George Ardeleanu, biograful lui Nicolae Steinhardt, care susţine că vor mai apărea două volume „Despre iudaism“, urmate de „Între viaţă şi cărţi“ şi celelalte lucrări în ordine cronologică, seria încheindu-se cu volumele de corespondenţă.

Fiecare volum beneficiază de repere biografice, studiu, note asupra ediţiei, note explicative, referinţe, critici şi indici. Doamna Viorica Nişco a lucrat volumul „Articole burgheze“, cuprins în peste 800 de pagini şi prefaţat de domnul Nicoale Mecu, care conţine majoritatea articolelor apărute în presa vremii.

Criticul literar Dan C. Mihăilescu, prezent la lansare, a recunoscut că în anii â80 ai secolului trecut a perceput cu antipatie scrierile lui Steinhardt, pe care îl considera „un om care primeşte prea mult şi dă prea puţin“, dar acum recunoaşte că nu a întâlnit nici la Cioran şi nici la Eliade, care îl atrăgeau în acea vreme, „o iubire a ideii româneşti şi a Ortodoxiei“ aşa cum a întâlnit-o la părintele Nicolae Steinhardt.

A primit Taina Botezului în celulă, la Jilava

Nicolae Steinhardt s-a născut într-o familie evreiască, la Bucureşti, în 1912. La 22 de ani a debutat cu volumul parodic „În genul... tinerilor“, semnând cu pseudonimul Antisthius, iar peste doi ani, şi-a luat doctoratul în Drept. În 1960 a fost anchetat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. A suferit în închisorile din Jilava, Gherla şi Aiud, dar în acelaşi an, în celula de la Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îi dă Taina Sfântului Botez. În 1972 a terminat prima versiune a „Jurnalului fericirii“. Monah din 1980, s-a stabilit definitiv la Mănăstirea Rohia. A murit la 30 martie 1989.