Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Ora de religie: Modele de credinţă şi comportament pozitiv

Ora de religie: Modele de credinţă şi comportament pozitiv

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Maria Orzetic - 20 Aprilie 2011

După cei şase-şapte ani de acasă, şcoala este aceea care poate şi trebuie să completeze, în modul cel mai firesc şi necesar, educaţia religioasă a copilului. Cunoştinţele de religie oferă elevului modele de vieţuire, de comportamente universal-valabile, oferă prilejul de a cunoaşte şi de a dobândi virtuţile cu ajutorul cărora să răzbească în cotidian.

Învăţarea şcolară prin ore de curs, la toate disciplinele, inclusiv religie, oferă cunoaştere proiectată unitar şi interdisciplinar prin programul cadru, programa şcolară şi proiectul didactic. Aceste documente fixează în mod sistematic, respectând principiile didactice, scopuri, obiective şi competenţe dezirabile pentru activitatea şcolară.

Prin urmare, promovarea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a valorilor morale prin ora de religie este şi importantă şi necesară, deoarece numai ora de clasă prezintă cunoştintele specifice fiecărei discipline, în mod sistematic şi ştiinţific. După cei şase-şapte ani de acasă, şcoala este aceea care poate şi trebuie să completeze, în modul cel mai firesc şi necesar, educaţia religioasă a copilului.

Cunoştinţele de religie oferă elevului modele de vieţuire, de comportamente universal-valabile, prin Dumnezeu-Omul, Modelul suprem - Iisus Hristos, Dumnezeul nostru; oferă prilejul de a cunoaşte importanţa credinţei/spiritualităţii poporului său (şi a omenirii); le dezvăluie rolul nedisimulat al valorilor spirituale în conturarea personalităţii umane. Oferă, de asemenea, prilejul de a cunoaşte şi dobândi virtuţile cu ajutorul cărora să răzbească în cotidian.

Prin ora de religie, susţinută cu dăruire şi profesionalism de profesorul de specialitate, elevul îşi va însuşi, motivat şi firesc, modelele de credinţă şi comportament pozitiv; va învăţa de ce şi cum să respecte şi pe cei de alte credinţe decât a lui, dar care promovează aceleaşi principii şi virtuţi morale care izvorăsc din credinţa în Creator, nădejdea în ajutorul şi dreptatea divină şi dragostea faţă de semeni şi faţă de Dumnezeu.

La orele de religie şi alte activităţi conexe (cercuri de spiritualitate, vizite/pelerinaje/activităţi caritabile - desfăşurate în strânsă legătură cu biserica parohială) se formează treptat deprinderi morale, se cultivă sentimente şi atitudini creştine, se conturează caractere.

Pot exista obiective/demersuri mai nobile în ce priveşte educaţia, în general? Se poate spune că tânărul absolvent are o educaţie suficientă/completă fără aceste deziderate? Noi credem că nu...