Orarul fără religie, „ca un trup fără suflet“

Astăzi se vorbeşte şi se scrie tot mai mult şi, uneori, în necunoştinţă de cauză despre ceea ce înseamnă ora de religie în cadrul învăţământului românesc. Predarea religiei în şcoală este absolut necesară şi astăzi, poate mai mult decât ieri, pentru dezvoltarea tinerilor care traversează un timp de criză, bulversant şi, de multe ori, periculos pentru orientarea lor în viaţă.

Este foarte important să ştim ce părere au elevii despre predarea religiei. Un studiu realizat de cercetătoarea Irina Horga, de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, pe un eşantion de 1.060 de elevi, 112 profesori de religie, inspectori de religie şi responsabili pe probleme de curriculum şi educaţie ai fiecărui cult, din 12 judeţe, relevă faptul că 82% dintre elevii chestionaţi sunt de acord cu statutul de obligativitate al orei de religie, 14% sunt pentru ca religia să fie opţională, 3% doresc să se studieze această disciplină în afara orarului şi 1% nu şi-au exprimat părerea. Elevii noştri sunt din ce în ce mai deschişi faţă de această disciplină şi îşi doresc să participe la aceste ore, contrar unor păreri din mass-media. Nu puţine sunt cazurile în care părinţii s-au reîntors spre Dumnezeu datorită convingerii copiilor lor.

Religia poate avea un rol formativ, poate oferi modele viabile de bunătate, de sfinţenie, care să-i ghideze în viaţa de famile, în societate. Specialiştii susţin cu tărie necesitatea instituţionalizării educaţiei religioase, invocând argumente de ordin cultural, sociologic, psihologic, istoric, ecumenic, teologic şi pedagocic.

Educaţia religioasă poate deveni un prilej de întărire interioară, de descoperire a idealurilor. Oamenii credincioşi sunt mai cumpătaţi, mai echilibraţi. De asemenea, morala de tip religios poate umple un gol sau ne poate ajuta să depăşim momentele de criză din viaţa noastră. Cei care studiază religia, mergând pe firul istoriei, pot valoriza, din perspectivă contemporană, relizările neamului nostru, care s-a format şi s-a perpetuat în şi prin credinţa creştină. Ora de religie îi ajută pe copii să relaţioneze, indiferent de confesiunea din care fac parte.

Scopul ultim al formării religioase, în tradiţia creştină, este mântuirea. Pentru aceasta este necesar să se folosească toate prilejurile, inclusiv educaţia din cadrul şcolii. Sunt mulţi cei care întreabă de ce este necesară în viaţa tinerilor această oră de religie, iar răspunsul este unul simplu: această disciplină este condiţionată de necesitatea religiei în viaţa noastră. Numai religia poate răspunde la întrebările ultime ale existenţei umane. Primele şcoli au apărut pe lângă biserici, pentru că prima misiune a Bisericii este de a învăţa.

Unii pedagogi cu renume au susţinut că religia nu se învaţă, ea se simte. Trebuie să punem accent, spunea V. Băncilă, pe sentiment. Există şi păreri contrare, cele mai multe, care susţin că acest lucru este o rătăcire, iar religia ar deveni un simplu sport afectiv, "o gimnastică sentimentală".

Anastasia Popescu (cunoscută şi cu numele de Mama Sica), într-un dialog cu Răzvan Bucuroiu despre statutul orei de religie, spunea: "Statul care nu are la bază religia nu va avea nicio morală; în măsura în care reformele noastre sociale, politice, culturale şi economice se vor inspira din principiile morale şi umanitare ale Evangheliei creştine, în aceeaşi măsură vor fi reforme durabile şi sănătoase. În numele ştiinţei, adepţii materialismului au încercat izgonirea lui Dumnezeu, dar marii savanţi, gloriile ştiinţei, au proclamat existenţa lui Dumnezeu: Kepler, Pascal, Newton, Faraday, Pasteur. Deci, după datele istorice de până acum, religia a avut un rol covârşitor în dezvoltarea ştiinţei, în special religia creştină. Programele tehnice, ca să fie cu adevărat folositoare, trebuie adecvate setei noastre de spiritualizare. Învăţământul religios este obligatoriu."

Închei acest scurt demers, amintind de un copil de clasa a VIII-a, care, întrebat fiind cum ar fi orarul fără religie, a răspuns: ,,ca un trup fără suflet".

(* Claudia Vacariu este profesoară de religie la Liceul Teoretic "Miron Costin" din Iaşi)