La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Paraclisul Catedralei Naţionale și-a serbat hramul
Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului şi‑a serbat ieri, 13 noiembrie, al treilea ocrotitor spiritual, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în zi de hram de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a evidenţiat faptul că Duminica a 25‑a după Rusalii, în care s‑a citit Pilda samarineanului milostiv, este pregătitoare pentru începutul Postului Naşterii Domnului, deoarece „acest post este unul al milosteniei şi milostivirii”.
Sărbătoarea hramului Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului a început de sâmbătă, 12 noiembrie, când un sobor de preoţi şi diaconi, sub protia arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a oficiat slujba Privegherii. A doua zi, în mijlocul credincioşilor bucureşteni, dar şi maramureşeni, s‑a aflat Întâistătătorul Bisericii noastre, care le‑a vorbit despre importanţa milosteniei, explicând Pilda samarineanului milostiv. „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trimis la toate parohiile şi mănăstirile un cuvânt pastoral prin care îndeamnă pe credincioşi să se pregătească pentru o împărtăşire mai deasă, după o spovedanie mai deasă, dar şi să fie milostivi, prin ajutorarea săracilor, bolnavilor, bătrânilor, oamenilor îndoliaţi, oamenilor îndureraţi şi singuri. Pregătirea pentru începutul Postului Crăciunului este această Evanghelie de astăzi în care Mântuitorul Iisus Hristos, la întrebarea Cine este aproapele meu?, adresată de un învăţător de lege care venise să‑L ispitească, a spus Pilda samarineanului milostiv (...). Samarineanul milostiv închipuie pe Însuşi Mântuitorul, Care coboară de la Ierusalim spre Ierihon, adică El coboară din Cer pe Pământ ca să vindece rănile sufleteşti şi trupeşti pricinuite de păcat şi în cele din urmă să vindece pe oameni de moarte şi să le dăruiască învierea. El este doctorul, El este călătorul necunoscut, dar foarte milostiv. Casa de oaspeţi la care este dus omul rănit spre vindecare prefigurează Biserica, locul vindecării noastre de păcatele sufleteşti şi trupeşti. Cei doi dinari pe care samarineanul milostiv i‑a dat gazdei acestei case de oaspeţi înseamnă cele două Testamente (Vechiul şi Noul Testament), care luminează sufletele oamenilor. Revenirea samarineanului milostiv înseamnă a Doua Venire a lui Hristos, când Va răsplăti fiecăruia după faptele lui”, a subliniat Preafericirea Sa.
În continuare, Părintele Patriarh Daniel a precizat că unul dintre slujitorii Bisericii care au înţeles cel mai bine parabola samarineanului milostiv a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. „Acest sfânt a fost atât de sensibil în privinţa săracilor, încât a fost şi numit ambasadorul săracilor. El a construit spitale, orfelinate, case pentru văduve şi copii orfani şi a ajutat pe foarte mulţi săraci. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că adesea noi Îl cinstim pe Hristos care se află în Potirul de pe masa Sfântului Altar. Dar trebuie să cinstim şi pe Hristos care suferă atunci când Se află în omul sărac, singur, îndurerat şi îndoliat. Aceasta a fost numită sacramentul sau taina fratelui care are nevoie de noi. De aceea, Sfinţii Părinţi spun că nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru, ci numai lucrând şi pentru mântuirea celor din jurul nostru”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Lumina faptei bune nu se pierde niciodată”
Preafericirea Sa a evocat personalitatea marcantă a Sfântului Ioan Hrisostom. „Sfântul Ioan a urmat şcoala de retorică şi şcoala de filosofie la Antiohia Siriei. Acolo, l‑a avut dascăl de retorică pe vestitul Libanius, care mai târziu, când a fost întrebat pe cine va lăsa urmaş la catedră, la şcoala de retorică, el a spus că l‑ar fi lăsat pe Ioan, dar i l‑au furat creştinii (...). Sfântul Ioan Gură de Aur este autorul Liturghiei cel mai des folosite. Liturghia care îi poartă numele face ca el să fie pomenit ori de câte ori se săvârşeşte aceasta. De asemenea, el este tâlcuitor al Sfintei Scripturi şi apărător al credinţei în faţa ereziilor arienilor, macedonenilor, dar şi în faţa ereziilor anomeilor sau eunomienilor. Sfântul Ioan Gură de aur este un mare dascăl al milosteniei. El spune că, dacă dăm săracilor milostenie, Îl împrumutăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu rămâne dator. Adevărata milostenie ne face să adunăm comori în ceruri şi în suflete, adică lumina faptei bune nu se pierde niciodată, ci ea rămâne ca o comoară sfântă”, a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Pentru activitatea social‑filantropică şi pastorală, precum și pentru susținerea colectei naționale pentru Catedrala Mântuirii Neamului, desfășurată la paraclis, Preafericirea Sa a oferit arhim. Ciprian Grădinaru Ordinul „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Diploma „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” cu medalie persoanelor care au ajutat de‑a lungul timpului Paraclisul Catedralei Naţionale. Pentru paraclis, Patriarhul României a dăruit mai multe cărţi de cult şi religioase, apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. Din partea slujitorilor, Preafericirea Sa a primit o icoană cu Sfântul Ioan Gură de Aur.
Credincioşii prezenţi la evenimentele prilejuite de hramul paraclisului au avut ocazia să aducă cinstire moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, dar și unui fragment din moaştele Sfântului Cuvios Efrem cel Nou, aduse de la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale.