Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Părintele Arsenie a primit sărutarea cea mai de pe urmă
Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc a fost înmormântat ieri, 21 iulie, la Mănăstirea "Sfânta Maria" - Techirghiol. Slujba a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului.
La primele ore ale dimineţii, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Arsenie a fost adus din biserica mănăstirii în mijlocul sutelor de credincioşi veniţi din toată ţara ca să-şi ia rămas-bun de la părintele lor duhovnicesc. După ce au săvârşit Sfânta Liturghie, cei patru ierarhi au evocat chipul părintelui Arsenie, care le-a fost duhovnic şi îndrumător în lucrarea lor pastorală. Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost citit de către Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Casian. Înalt Preasfinţia Sa i-a îndemnat pe credincioşi ca îndemnurile primite în chilia părintelui Arsenie şi pilda vieţii lui să se aşeze în vieţile lor, să nu înmormânteze nimic din darurile sufleteşti pe care ni le-a lăsat părintele nostru Arsenie.
În cuvântul său, Înalt Preasfinţitul Teofan a amintit despre cele trei stări duhovniceşti pe care le dădea ca şi canon celor care îi păşeau pragul chiliei, şi anume starea de prezenţă, starea de mărturisitor al dreptei credinţe şi starea de receptivitate a durerilor celorlalţi. "Oamenii simţeau povara păcatelor, necredinţei, disperării pe umerii sufletelor lor şi veneau la chilia lui şi aşezau sufletele lor în căuşul mâinilor părintelui, iar el avea darul să-ţi ia sufletul din tine, să-l atingă de sufletul său şi pe amândouă să le aducă înaintea tronului Preasfintei Treimi. De aceea, cohorte de arhierei, de stareţi şi stareţe, de preoţi, demnitari intelectuali, oameni de stare sau talpa ţării, într-un convoi neîntrerupt ca o cascadă care curgea valuri-valuri, se îndreptau spre chilia părintelui ca să-şi uşureze sufletul. Părintele ştia un singur lucru: că trebuie să fie următor Sfântului Pavel precum Sfântul Pavel a fost următor al lui Hristos Care a spus: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi". Părintele Arsenie a fost un următor al lui Hristos, luând asupra sa povara lumii pentru că avea asupra sa pecetea lui Hristos aşezată pe sufletul lui, pecete care, după mărturia Sfântului Simeon Noul Teolog, înseamnă să preiei păcatele altora şi să le consideri ca ale tale şi să plângi pentru ele ca şi cum ar fi ale tale, dându-ţi chiar sufletul pentru sufletul aproapelui şi prin aceasta ai pecetea lui Hristos în chipul tău", a spus IPS Teofan. Chipul părintelui Arsenie a fost evocat şi de către IPS Teodosie al Tomisului şi PS Ambrozie, care i-au fost fii duhovniceşti şi care au mărturisit despre felul în care i-au ajutat în slujirea lor îndrumările şi rugăciunile părintelui Arsenie.
După ce au ascultat cuvintele ierarhilor, credincioşii au dat "sărutarea cea mai de pe urmă" părintelui Arsenie şi l-au condus la mormântul înconjurat de mii de flori şi lumânări. Trupul părintelui a fost coborât în mormânt în timp ce credincioşii şi clericii cântau printre lacrimi şi suspine "Hristos a Înviat!"