Părintele Teofil, duhovnicul bucuriei

La împlinirea unui an de la trecerea la cele veşnice a părintelui arhimandrit Teofil Părăian, Patriarhia Română şi ASCOR Bucureşti au organizat marţi, 7 decembrie, o conferinţă dedicată părintelui arhimandrit Teofil Părăian. Conferinţa "Părintele Teofil -Duhovnicul bucuriei" a avut loc în Aula Magna "Teoctist Patriarhul" din Palatul Patriarhiei.

La conferinţă au participat PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, PS Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, protosinghelul Mihail Bobârnat de la "Mănăstirea Brâncoveanu", de la Sâmbăta de Sus, prof. univ. Corneliu Berbente de la "Universitatea Politehnica Bucureşti" şi numeroşi credincioşi care l-au iubit pe părintele Teofil Părăian. Conferinţa a fost moderată de părintele Bogdan Scorţea, slujitor la Parohia "Sfânta Vineri - Pajura" şi redactor la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Conferinţa comemorativă a fost deschisă cu intonarea rugăciunii "Împărate Ceresc", iar apoi PS Varlaam Ploieşteanul a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe care îl redăm alăturat.

"Creştinismul înnobilează, nu împovărează"

În continuare, PS Sofian Braşoveanul, care a fost ucenic de chilie al părintelui arhim. Teofil vreme de 14 ani, a evocat evenimentele importante din viaţa părintelui arhimandrit Teofil Părăian.

"Acest om este perceput astăzi ca duhovnicul bucuriei. Aş spune nu neapărat duhovnicul bucuriei, ci poate monahul bucuriei, omul bucuriei. Eu cred că părintele Teofil a fost un om al bucuriei pentru că a fost în primul rând un om al ordinii şi al rânduielii din viaţă. A fost un om care ştia de rânduiala lui Dumnezeu şi care trăia conform rânduielii, iar această rânduială i-a adus împlinire şi bucurie. Ştiţi că se prezenta: "Mă cheamă Teofil, şi asta înseamnă iubitor de Dumnezeu. Sunt şi îmi doresc cât mai mult să fiu iubitor de Dumnezeu"", a spus Preasfinţia Sa.

Preasfinţitul Episcop Sofian a arătat că bucuria monahului Teofil venea în primul rând din bucuria comuniunii cu Dumnezeu, cu semenul, iar în al doilea rând, din bucuria vestirii Evangheliei lui Hristos. "În ultimii ani, părintele Teofil vorbea foarte mult despre Dumnezeu care ne iubeşte, care este e bun, milostiv şi iubitor de oameni, despre Dumnezeu care ne zâmbeşte. Aceasta este mărturia pe care părintele Teofil a dat-o oamenilor şi voia să-i scoată din anumite clişee de gândire sau de raportare la Dumnezeu. Părintele spunea: "Creştinismul înnobilează, nu împovărează". Repeta cuvântul părintelui Serafim Popescu: "Creştinismul este viaţă, nu gheaţă" şi prezenta această viaţă nouă. Mân-tuitorul spune: "Am venit ca lumea să aibă viaţă şi să o aibă din belşug". Or, noi vedem în jurul nostru o gloată de creştini plouaţi, deznădăjduiţi, decepţio-naţi şi aşa mai departe. Nu există aşa ceva. Părintele s-a bucurat să dăruiască bucuria vieţii dimpreună cu Dumnezeu, a vieţii cu orientare către Dumnezeu şi altora, atât cât i-au permis puterile. La sfârşitul vieţii, părintele Teofil spunea că misiunea lui a fost să vestească Cuvântul lui Dumnezeu tuturor, ajutându-ne să ne bucurăm de Dumnezeu şi să trăim cu adevărat în Dumnezeu", a mai spus Preasfinţia Sa.

Preasfinţitul Sofian şi-a încheiat cuvântul cu recitarea unei poezii, aşa cum îi plăcea părintelui arhimandrit Teofil Părăian, "Colind", de Vasile Militaru.

Un om purtător al Sfântului Duh

Părintele Mihail Bobârnat, protosinghel la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, care a fost ucenic de chilie în ultimii ani de viaţă ai părintelui Teofil, a arătat ce mare bucurie i-a dăruit Dumnezeu că a putut să fie alături de părintele Teofil Părăian. "Vorbesc cu mare bucurie despre părintele Teofil, ca despre omul cel mai însemnat care s-a aşezat la temelia existenţei mele, ca despre omul care, aşa cum m-a ajutat pe mine, pe mulţi a ajutat şi pe mulţi îi mai poate încă ajuta, şi mă gândesc nu numai la ajutorul pe care îl poate da părintele ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, dar mai ales ne poate ajuta prin scrierile sale, prin bogăţia de idei şi prin forţa de convingere pe care le-a lăsat în toate cărţile şi în toate înregistrările", a mărturisit protosinghelul Mihail Bobârnat.

Bucuria de care a vorbit părintele şi pe care o trăia este cea pe care o dă Dumnezeu, şi care este de o altă calitate. Această bucurie cuprinde bucuria cotidiană, dar o depăşeşte.

"Toată această perspectivă asupra bucuriei, părintele Teofil a folosit-o în viaţa lui personală şi în lucrarea duhovnicească şi de aici a rezultat şi atitudinea lui în viaţa duhovnicească. A fost un om mângâietor, un om învăluitor, ca părintele Serafim Popescu, un om odihnitor de oameni, aşa cum trebuie să fie un duhovnic, purtător de Duh Sfânt", a arătat părintele protos. Mihail de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

În continuare, prof. univ. Corneliu Berbente, de la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a evocat personalitatea părintelui Teofil.

"Este o onoare pentru mine să împărtăşesc câteva gânduri şi să mărturisesc despre părintele Teofil, pe care l-am cunoscut mai întâi la serile filocalice studenţeşti şi la sfânta Mănăstire Sâmbăta de Sus. Părintele Teofil rămâne unul din marii duhovnici pe care Dumnezeu ni i-a dăruit. Părintele Teofil era un om vioi, plin de viaţă, de bunătate, de bucurie, răspundea la întrebări cu înţelepciune, cu calm, ştia să adâncească întrebarea şi să o aşeze la locul ei, adică lângă Mântuitorul Iisus Hristos", a mărturisit prof. Corneliu Berbente, autor de poezii, dintre care unele dedicate părintelui arhim. Teofil Părăian, precum poezia "Duhovnicul".

Între evocările participanţilor la conferinţă, grupul psaltic "Pajura" al Bisericii "Sfânta Vineri - Pajura" a susţinut scurte recitaluri de colinde şi cântări specifice Postului Naşterii Domnului. La final, s-a proiectat un scurt film documentar despre părintele Teofil Părăian, realizat de Televiziunea Română.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Părintele Teofil Părăian, un misionar luminat de harul lui Dumnezeu

Părintele Teofil Părăian de la Sfânta Mănăstire Sâmbăta de Sus a fost luminat de Dumnezeu cu darul vederii sufleteşti - credinţa puternică şi adevărată.

În el s-a arătat lucrarea minunată a iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni. Deşi nevăzător cu ochii trupeşti, părintele Teofil Părăian a aflat încă din tinereţe pe Iisus, Lumina lumii, Care i-a luminat ochii sufletului cu lumina cea neînserată a slavei Sale, dăruindu-i bucuria slujirii misionare, a luminării sufletelor prin Cuvântul Evangheliei. Luminat de harul lui Dumnezeu, părintele Teofil a luminat viaţa multor oameni cuprinşi de întunericul necredinţei sau al păcatelor.

Duhovnic iscusit, deopotrivă pentru călugări şi pentru mireni, părintele Teofil era un sfătuitor înţelept şi echilibrat. Inspirat de cuvintele Sfintelor Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi de experienţa vieţii sale duhovniceşti, învăţătura sa era în acelaşi timp teologică şi profund umană.

Om al bucuriei, mereu plin de speranţă şi încredere în ajutorul lui Dumnezeu, el iubea şi sfătuia pe toţi părinteşte, încât, în mod irezistibil, fiecare se bucura să-l considere părinte duhovnicesc al său.

Părintele Teofil a rămas totdeauna credincios tradiţiei monahale, dar tradiţia nu era pentru el nici constrângere şi nici crispare, ci rânduiala vieţuirii în plinătatea prezenţei Duhului Sfânt, Care trezeşte în om râvnă necontenită şi dor nemărginit după sfinţenie. Tradiţia a fost pentru el comuniune a Sfinţilor de-a lungul veacurilor, iar el trăia în această comuniune ca un om liber şi responsabil.

A fost un priceput şi înţelept comunicator al Evangheliei lui Hristos şi al credinţei Bisericii Ortodoxe. Comunica adevăruri profunde ale dreptei credinţe în cuvinte simple, adresate tuturor vârstelor şi profesiunilor.

Părintele Teofil Părăian, cât a trăit pe pământ, a fost un mare dar pentru Biserica noastră, iar acum este un rugător fierbinte pentru noi în ceruri.

Felicităm conducerea Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi din Bucureşti pentru iniţiativa organizării acestei comemorări a părintelui arhimandrit Teofil Părăian, care se constituie într-un moment de aducere aminte, de recunoştinţă şi reînnoire spirituală, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă zicând: "Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!" (Evrei 13, 7).

Să ne ajute Dumnezeu să păstrăm, să trăim şi să transmitem credinţa primită de la părinţii duhovniceşti, ca pe o lumină a Învierii şi o arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi!