Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Parohia Giubega şi slujitorii ei

Parohia Giubega şi slujitorii ei

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Ionel Pîrvu - 08 Iulie 2014

Aşezată în rândul celor mai vechi comunităţi creştin-ortodoxe din zona Doljului, în Protopopiatul Băileşti, Parohia Giubega are în spate o istorie mărturisitoare de fapte şi împliniri binecuvântate de Dumnezeu. La altarul Bisericii „Sfântul Dimitrie cel Mare“ au slujit preoţi vrednici, pomeniţi astăzi ca modele în tradiţia nescrisă a satului.

Comuna Giubega este aşezată în plină câmpie, pe şoşeaua naţională ce leagă oraşul Craiova de Calafat, de la kilometrul 41 la kilometrul 43. Din tradiţie aflăm că numele localităţii ar fi avut legătură cu un turc pe nume Hali, vieţuitor pe aceste meleaguri, care purta după obicei o giubea, adică un palton lung, de culoare înshisă. A fost printre primii locuitori ai satului, făcându-şi aici, după tradiţie, un bordei cu cerdac. Cu timpul, lângă el au venit şi alţi conaţionali, din orăşelul Sulari, stabilindu-se aici de frica ciumei.

După altă ipoteză, „numele de Giubega vine de la un turc, jupânul Bega, care ar fi  avut bordeiul pe măgura de la vale de sat, lângă Ion Stan Catană“ şi  „primul neam care s-a stabilit aici a fost neamul Mărineştilor, care au venit din Slodun, localitate tot pe moşia acestui sat, aproape de hotarul moşiei Sălcuţa, unde era proprietar Nae T. Pop“ (însemnare din 1916, aparţinând preotului Marin Coveianu, scrisă pe Sfânta Evanghelie).  

Ostenitori la bunăstarea sfintei biserici

În ceea ce priveşte locaşurile de închinare, putem spune că, înainte de a se construi cel care este şi azi, au mai existat alte două sfinte biserici despre care, din nefericire, nu avem prea multe amănunte. Cert este că ele au fost construite din bârne de lemn şi acoperite cu blană, având temelie de piatră. Se pare că au fost aşezate în partea de răsărit a altarului actualei biserici. Din cercetările arheologice, rezultă că  prima biserică atestată la Giubega a fost construită pe la începutul secolului al XVII-lea.

Actuala biserică, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi Sfintei Cuvioase Parascheva, se află în centrul comunei şi a fost construită între anii 1882 şi 1884. Este în formă de cruce, zidită din cărămidă arsă cu turlă în faţă şi pridvor. Are o lungime de circa 25 m şi o lăţime de circa 10 m în naos. A fost deservită în timp de slujitori vrednici, cu grijă faţă de credincioşi şi de propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Între aceştia îi amintim pe preoţii Bogdan, urmat de fiul său preotul Firu, căruia i s-a alăturat Dinu de la Cioroi. După ei au urmat preotul Ion, fiu al satului, şi Stan Stănculescu, venit de la Siliştea Crucii la 12 martie 1854. Se pare că acesta a fost şi primul slujitor al actualei biserici. A fost chemat la ceruri în ziua de 10 octombrie 1902, fiind înmormântat în curtea bisericii. A urmat la slujire preotul Marin Vasilescu, care între anii 1904 şi 1905 a împlinit primele reparaţii la sfânta biserică şi a împrejmuit şi curtea parohială cu gard.

Următoarele lucrări de consolidare s-au făcut în 1941, la iniţiativa preoţilor Marin Coveianu şi Constantin Popescu (ginerele său). În aproape doi ani de osteneală, cei doi slujitori, alături de parohieni au doborât vechea tencuială, au schimbat turla cea veche cu una din zidărie, au pictat în stil bizantin atât interiorul, cât şi ocniţele din exterior ale sfântului locaş. Dumnezeu a răsplătit şi binecuvântat râvna înaintaşilor noştri, biserica, împodobită ca o mireasă, fiind sfinţită la data de 13 noiembrie 1943 de vrednicul de pomenire Mitropolit Nifon Criveanu al Olteniei. Din anul 1945 a venit la această parohie preotul Gheorghe Cernit, refugiat din Basarabia, care a rămas aici până în anul 1964.

Lucrări de restaurare

Odată cu trecerea anilor de la ultima reparaţie a sfintei biserici, se face vădită şi mai mult necesitatea unor noi lucrări de restaurare. Astfel, începând cu anul 1975, preoţi slujitori ai acestei parohii, Constantin Fişcu şi Iulian Coveianu, au demarat o nouă etapă de restaurare. Cutremurul din martie 1977 a accentuat şi mai mult necesitatea restaurării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au găsit toate cele necesare împlinirii lucrărilor, totul fiind gata până în ziua de 28 septembrie 1978, când biserica a fost resfinţită pentru a doua oară de Mitropolitul Nestor Vornicescu.

Ultimele reparaţii s-au făcut între anii 2010 şi 2012. Bucuria credincioşilor şi preoţilor slujitori a fost plinită din nou, prin cea de-a treia resfinţire a sfântului locaş. Slujba de binecuvântare şi Dumnezeiasca Liturghie au fost săvârşite de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la data de 24 mai 2012.

Realizări recente

În bogăţia evenimentelor istorice, succedate în viaţa Parohiei Giubega, se păstrează şi ziua de 5 decembrie 2012, când, cu binecuvântarea IPS Părinte Irineu, au fost aduse în sfânta biserică şi aşezate spre închinare veşmintele Sfintei Cuvioasei Parascheva de la Iaşi şi o copie după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hadâmbu. Anul 2013 a adus şi el noi înbunătăţiri bisericii parohiale. Astfel, cu ajutorul comunităţii şi al Consiliului Local Giubega, s-a reuşit introducerea sistemului de încălzire centrală.