Patriarhul României a sfinţit ieri o biserică în Lugoj

▲ Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit ieri Biserica cu hramurile „Învierea Domnului“ şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, din oraşul Lugoj ▲ La slujba de sfinţire au participat şi PS Episcop Timotei al Aradului, PS Lucian al Caransebeşului, PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, PS Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei ▲ În aceste zile, Patriarhul României efectuează o vizită canonică în Banat ▲

Patriarhul României a fost întâmpinat de mulţime mare de credincioşi, adunată în faţa noii biserici, care, prin vocea primarului Lugojului, Francisc Boldea, i-a urat „Bine aţi venit acasă!“, deoarece Preafericirea Sa s-a născut în această parte a ţării.

Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de către Părintele Patriarh împreună cu cei patru episcopi amintiţi mai sus, în noua biserică sfinţită din oraşul Lugoj. Patriarhul Daniel a explicat înţelesul duhovnicesc al Evangheliei despre Vindecarea slugii sutaşului, a Duminicii a IV-a după Rusalii, prăznuită ieri. Această Evanghelie, potrivit Preafericirii Sale, ne arată în mod surprinzător cum Hristos Domnul găseşte credinţă puternică acolo unde nu se aştepta nimeni. El descoperă credinţă într-un centurion roman care făcea parte din trupele de ocupaţie ale Ţării Sfinte. Iar, la sfârşitul Evangheliei, Mântuitorul arată că neamuri de la apus şi de la răsărit vor veni să intre în împărăţia lui Dumnezeu împreună cu Avraam, Isaac şi Iacob, iar cei aleşi, fiii împărăţiei prin vocaţie, dacă nu cred în Hristos vor rămâne în afară de ea, prin aceasta Mântuitorul Hristos arătând că El întâi a venit pentru poporul ales, pentru poporul evreu, dar că Evanghelia Sa se va adresa tuturor popoarelor, tuturor etniilor, tuturor neamurilor, pentru că El iubeşte nu numai un popor, ci iubeşte pe toţi oamenii deopotrivă şi doreşte mântuirea tuturor, ca fiecare om să se întoarcă de la rău la bine şi să creadă în Hristos, dobândind mântuirea şi viaţa veşnică. „Ceea ce este, însă, deosebit de semnificativ în comportamentul acestui centurion sau sutaş, care avea în subordine 100 de soldaţi, este viaţa sa spirituală, caracterul său şi în special credinţa sa că Iisus din Nazaret, despre care auzise că a vindecat o mulţime de bolnavi, poate să vindece şi pe slujitorul său, sluga sa. Avea credinţa aceasta puternică; încă a simţit că Iisus face minuni nu pentru a fi lăudat de oameni, ci pentru că este iubitor de oameni, este milostiv, este milos, compătimitor“, a mai spus Părintele Patriarh.

Valoarea omului

Sutaşul sau centurionul despre care vorbeşte Evanghelia este, în primul rând, un om bun. Deşi era urât, împreună cu toţi soldaţii romani din trupele de ocupaţie, de către evrei, el nu răspunde cu violenţă şi cu răutate, deşi avea putere asupra celor care se aflau sub stăpânire romană. „Acest centurion, se spune în Sfânta Scriptură şi în Tradiţie că ar fi reparat sau chiar zidit din nou sinagoga din Capernaum. Este un om bun dincolo de obligaţiile pe care le are ca un militar. El nu era obligat să zidească sinagogi, dar pentru că a vrut să ajute pe cei care se aflau sub stăpânire romană, respectându-le credinţa lor, cu toate că el, oficial, era politeist, totuşi bunătatea lui sufletească a fost mai mare decât datoria funcţiei, decât orice politică, orice strategie diplomatică. Această bunătate a lui se vede nu numai faţă de evreii cărora le-a zidit sinagogă, ci se vede faţă de servitorul său, unul dintre soldaţi, care era bolnav. Un centurion roman obişnuit îl înlocuia imediat cu un altul, sănătos. În cazul de faţă, însă, centurionul roman care L-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos nu este unul obişnuit, pentru el omul este mai mult decât funcţia pe care o îndeplineşte la un moment dat, pentru el omul are valoare şi atunci când persoana umană nu mai este eficientă, nu mai este productivă, nu mai este utilă imediat, fie din cauza bolii, fie din altă cauză“, a explicat PF Patriarh Daniel.

„La bunătatea lui a răspuns bunătatea lui Hristos“

Centurionul roman nu are în faţă doar un servitor bolnav, ci un om căruia îi atribuie valoare egală cu a sa, ceea ce era cu totul neobişnuit în timpul imperiului roman, şi, văzând bunătatea lui, cunoscând inima lui, Hristos Domnul, atunci când a aflat că sutaşul doreşte să-i ceară vindecarea servitorului său, a spus îndată: „Voi veni şi-l voi vindeca“. „La bunătatea lui a răspuns bunătatea lui Hristos, la profunda sa atitudine umană a răspuns Dumnezeu-Omul, pentru că bunătatea este cea dintâi trăsătură a Chipului lui Dumnezeu în om. Oamenii cei buni şi milostivi se aseamănă cu Dumnezeu Cel bun şi milostiv. În mod neaşteptat, pe lângă marea virtute a bunătăţii milostive a acestui centurion, Mântuitorul descoperă şi altceva, multa lui smerenie, dovedită prin cuvintele: «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul casei mele. Zi doar un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu». Deci, centurionul roman cunoştea pe Mântuitorul, dacă intră în casa sa, a romanului militar din trupele de ocupaţie a ţării sfinte, va trebui să suporte oprobriul, critica mulţimilor evreilor care nu vedeau cu ochi buni ca cineva să aibă legătură cu păgânii, cu cei de alt neam şi de altă credinţă. Deci, centurionul a vrut să-l protejeze pe Mântuitorul Hristos ca să nu fie vorbit de rău. Dar Mântuitorul nu avea grijă de această atitudine a celor care-L judecă atunci când El face binele“, a spus Patriarhul României.

Dar, dincolo de această prevenire a Mântuitorului de către centurion, centurionul arată şi smerenie multă. El a simţit sfinţenia Mântuitorului Iisus Hristos şi a spus: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, zi doar un cuvânt şi se va tămădui servitorul meu“. „Vedem cum smerenia lui se adaugă la bunătatea lui sufletească, şi acum vine ceva şi mai profund, modul în care un militar argumentează atitudinea sa, şi anume aceea de a cere Mântuitorului să vindece de la distanţă numai cu cuvântul pe servitorul său bolnav şi spune: «Doamne, şi eu sunt sub stăpânire, şi am în subordinea mea soldaţi, şi zic unuia du-te şi se duce, şi altuia vino şi vine, şi îi spun servitorului meu când el este sănătos fă aceasta şi el face». Cu alte cuvinte, acest centurion crede în puterea mobilizatoare a cuvântului care pune în mişcare persoane, du-te şi se duce, vino şi vine, cuvântul are o putere mobilizatoare“, a mai spus Preafericirea Sa.

Patriarhul Daniel, cetăţean de onoare al Timişoarei

La finalul slujbei, Patriarhul Daniel a oferit părintelui paroh Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie pentru clerici, datorită râvnei cu care a luptat pentru ridicarea noii biserici. Cu „Diploma de onoare Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României“ au fost onoraţi deputatul Sorin Strajă, primarul Lugojului Francisc Constantin Boldea, sculptorul noului lăcaş, Viorel Mihiş, şi Consiliul parohial. Menţionăm că ridicarea bisericii a început în anul 1993, fiind terminată anul trecut. În prezent, biserica se află în stadiul de finalizare a picturii.

Sfinţirea bisericii de la Lugoj se înscrie în cadrul vizitei pe care Patriarhul o face în aceste zile în Banat. Amintim că sâmbătă, 4 iulie, Părintele Patriarh a fost primit în Catedrala mitropolitană din Timişoara, unde s-a săvârşit un Te Deum. De aici au plecat cu toţii la sediul Primăriei din Timişoara, unde a primit titlul de cetăţean de onoare. După aceasta, a vizitat şi sediul Consiliului Judeţean Timiş.

Astăzi, este prevăzută în program vizita în localitatea natală Dobreşti, din judeţul Timiş, la casa părintească şi la şantierul de la biserica Mănăstirii cu hramurile „Cuvioasa Parascheva“ şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, ctitorie a Preafericirii Sale.