Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Patriarhul României, la mănăstirea ilfoveană Pasărea

Patriarhul României, la mănăstirea ilfoveană Pasărea

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 05 Noi, 2018

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat ieri, 4 noiembrie, în Duminica a 22-a după Rusalii, în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea Pasărea, din comuna Brăneşti, judeţul Ilfov. Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură, subliniind faptul că pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca (cap. 16, versetele de la 19 la 31), în care este relatată parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, „reprezintă cea mai clară mărturie a existenţei şi vieţii sufletului după despărţirea sa de trup, adică după moartea fizică a omului, adevăr împărtăşit nouă de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că învăţăturile Evangheliei din Duminica a 22-a după Rusalii pot fi rezumate în patru mari adevăruri folositoare mântuirii omului. „În primul rând, bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă două moduri de viaţă diferite. O viaţă trăită de bogatul nemilostiv în desfătare materială şi o viaţă trăită de săracul Lazăr în sărăcie, boală şi singurătate. În al doilea rând, Evanghelia de astăzi ne învaţă că, după moartea trupului, sufletul omului îşi aminteşte de faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ şi simte starea spirituală în care se află. Fie simte fericire în comuniunea sfinţilor, sau în sânul lui Avraam, fie simte nefericire şi mustrare de conştiinţă în singurătatea iadului. În al treilea rând, Evanghelia de astăzi ne învaţă că bogatul nemilostiv ajunge în iad, pentru că în timpul vieţii sale pe pământ sufletul său s-a întunecat prin nerecunoştinţă sau nemulţumire faţă de Dumnezeu şi prin nemilostivire faţă de semeni. Sărmanul Lazăr ajunge în rai, pentru că în timpul vieţii sale pe pământ sufletul lui s-a luminat prin credinţă, răbdare şi smerenie. În al patrulea rând, Evanghelia ne învaţă că viaţa omului pe pământ, deşi este trecătoare, are totuşi o valoare unică, deoarece de ea depinde fericirea sau nefericirea omului după moartea trupului său. Mai precis, cine L-a iubit pe Dumnezeu prin rugăciune şi pe semeni prin faptele bune ale iubirii smerite şi milostive se va bucura veşnic de iubirea şi slava lui Dumnezeu Cel milostiv şi sfânt”, a reliefat Patriarhul României.

În continuare, a precizat că Pilda despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă o învăţătură profundă, ce luminează toate rugăciunile Bisericii pentru cei adormiţi în Domnul, ea arătându-ne, de fapt, cât de preţios este timpul vieţii omului pe pământ. „De viaţa de pe pământ, care este trecătoare, depinde fericirea sau nefericirea veşnică. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că, după moartea trupului, sufletul omului nu stă într-o nepăsare, adormire sau amorţire, ci el este conştient de tot ceea ce a făcut în viaţă. I se luminează conştiinţa şi îşi aduce aminte şi de ce a făcut bine, şi de ce a făcut rău. Când îşi aduce aminte de răul pe care l-a făcut, îl mustră conştiinţa şi simte văpaia focului din iad. Când îşi aduce aminte de faptele bune, simte bucurie”, a spus Patriarhul României. Preafericirea Sa a explicat apoi ce înseamnă văpaia care îi mistuie pe cei din iad. „Nu este vorba de un foc material, întreţinut cu carburanţi deosebiţi, ci, aşa cum ne arată Sfinţii Părinţi, mai ales Sfântul Isaac Sirul, focul din iad este mustrarea conştiinţei pentru binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Este regretul veşnic că n-am răspuns iubirii lui Dumnezeu şi că n-am iubit după posibilităţile noastre pe cei din jurul nostru care aşteptau iubirea noastră milostivă”, a evidenţiat Patriarhul României.

Totodată, Preafericirea Sa a arătat că expresia sânul lui Avraam înseamnă comuniunea de iubire şi fericire a drepţilor, a celor care au împlinit în viaţa lor voia lui Dumnezeu. „Despre bogatul nemilostiv Evanghelia ne spune că după ce a murit, acesta a fost îngropat. Este foarte interesant că Evanghelia nu vorbeşte nimic despre sufletul bogatului, ci doar despre trupul său. Însă, despre sufletul săracului Lazăr ni se spune că a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. Aceasta arată că trupul bogatului îngropase deja în el, de multă vreme, sufletul. El nu mai trăia decât material, biologic, nu mai trăia spiritual. Trupul său a înghiţit sufletul încă din timpul vieţii, întrucât sufletul cu totul ţărână s-a făcut (...). Evanghelia de astăzi nu este o Evanghelie a înfricoşării, ci a responsabilităţii. Este o Evanghelie a dreptăţii lui Dumnezeu, dar şi a libertăţii omului.”

La final, Preafericitul Părinte Patriarh a oferit pentru Mănăstirea Pasărea mai multe cărţi apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. La rândul ei, maica stareţă a Mănăstirii Pasărea, stavrofora Mihaela, i-a mulţumit Preafericirii Sale pentru cuvântul de învăţătură şi pentru binecuvântare şi i-a oferit un buchet de flori.