Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Patru lămuriri cu privire la Taina Mărturisirii

Patru lămuriri cu privire la Taina Mărturisirii

Data: 20 Iunie 2014

Taina Sfintei Spovedanii presupune patru elemente definitorii şi absolut necesare pentru caracterul ei personal, liturgic, sacramental şi obiectiv. În acest context putem vorbi despre 1. căinţă, ca determinare de a fi iertat şi de a ierta şi, totodată, ca redescoperire cu „inimă înfrântă şi smerită“ a stării de decădere. Pocăinţa este, după logica Sfântului Isaac Sirul, „o moarte îndoită şi de bunăvoie, iar inima miloasă este arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni şi păsări, şi animale, şi demoni, şi pentru toată făptura“.

În al doilea rând, Taina Spovedaniei presupune mărturisirea păcatelor. Această lucrare se săvârşeşte înaintea preotului, înţelegându-se astfel dorinţa fierbinte mărturisită înaintea lui Hristos de a fi restablit în comuniunea sfinţilor. Căinţa şi mărturisirea păcatelor sunt condiţii personale indispensabile ale iertării, dar harul iertării păcatelor se împărtăşeşte prin rugăciunea de dezlegare a preotului.

Rugăciunea de iertare, dezlegarea sau „cuvântul împăcării“ constituie a treia determinantă a acestei Sfinte Taine. Este necesară întrucât „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuşi“ (2 Cor. 5, 19). Prin căinţă sinceră şi părere de rău, toate păcatele pot fi iertate, mai puţin cele împotriva Duhului Sfânt. Explicaţia decurge din faptul că acestea generează o nepocăinţă totală, consumată prin urmare în: apostazie, omucidere şi adulter etc.

Ultima treaptă este împăcarea cu Hristos şi bucuria întoarcerii în sânul Sfintei Sale Biserici. Ea se leagă de puterea cu care Domnul nostru i-a făgăduit pe Sfinţii Săi Apostoli, spunându-le „oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri“. Într-adevăr, puterea de a ierta păcatele ţine de harul preoţiei primit la hirotonie. În practică, preotul obţine permisiunea de a fi duhovnic, sau facultatea de a exercita această putere printr-o hirotesie specială, împlinită prin rugăciunea arhiereului. (Diac. Ioniţă Apostolache)