„Pe părintele Arsenie l-am câştigat ca rugător în ceruri“

Astăzi, 21 iulie credincioşi şi preoţi veniţi din toată ţară, împreună cu monahiile din obştea Mănăstirii "Sfânta Maria"- Techirghiol, îl conduc pe ultimul drum pe părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, cel care le-a fost duhovnic şi părinte timp de 35 de ani. Programul începe de la ora 7:00, cu scoaterea sicriului în care se află trupul neînsufleţit al părintelui din paraclisul de la demisolul bisericii mari şi depunerea lui pe scena special amenajată în vecinătatea bisericuţei din lemn a mănăstirii. Sfânta Liturghie va fi săvârşită de către un sobor de ierarhi şi preoţi, începând cu ora 10:00, iar de la ora 13:00 trupul părintelui Arsenie va fi aşezat în mormântul pregătit în curtea mănăstirii.

Încă de la aflarea veştii că părintele Arsenie a trecut la Domnul, mănăstirea a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru credincioşii care au primit de-a lungul anilor răspunsuri la frământările lor, cuvinte de mângâiere şi de îmbărbătare pentru suferinţele lor şi vorbe pline de înţelepciune pentru sufletele însetate de Dumnezeu. De marţi, când trupul părintelui Arsenie a fost depus în biserica mare a mănăstirii, şi până astăzi pelerinii au fost nelipsiţi de lângă părintele lor drag. Au aşezat la capul său lumânări şi flori pe care i le-au dăruit împreună cu lacrimile lor şi cu rugăciunile şoptite cu discreţie şi sfială sfântă. Chiar şi neînsufleţit, părintele răspândeşte în jur aceeaşi linişte sufletească şi aceeaşi blândeţe duhovnicească. Deşi numărul pelerinilor a depăşit cu mult posibilităţile de cazare ale mănăstirii, acest fapt nu i-a ţinut departe de duhovnicul lor, iar unii dintre ei chiar au rămas peste noapte sub cerul liber.

Având în vedere cei aproape 97 de ani ai săi şi recenta internare în spital, toată lumea se aştepta ca în orice moment părintele Arsenie să se mute la cer, dar nimeni nu şi-a imaginat că durerea poate fi atât de mare. Sunt oameni cu obrajii brăzdaţi continuu de lacrimi, sunt oameni care ţin post negru pentru duhovnicul lor, sunt oameni care nu se mai dau dezlipiţi de racla în care se află trupul neînsufleţit al marelui duhovnic. Chiar dacă durerea e mare, totuşi starea de spirit este una firească. În ochii credincioşilor, licăreşte totuşi un strop de nădejde. Gândul că părintele Arsenie nu i-a părăsit decât cu trupul le ţine vie credinţa şi îi consolează. "Pe părintele Arsenie nu l-am pierdut, ci l-am câştigat ca rugător în ceruri. Părintele Arsenie va rămâne în continuare unul dintre marii duhovnici ai ţării, atât pentru noi, maicile din această mănăstire, cât şi pentru credincioşii care au venit din ţară şi de peste hotare. Prezenţa părintelui s-a făcut simţită în toţi aceşti ani în viaţa duhovnicească a mănăstirii şi cred că o vom simţi în continuare, pentru că nu ne-a lăsat şi nu ne va lăsa, ci de acolo din cer ne va ocroti cu rugăciunile, iar cuvântul pe care îl folosea mereu, "iubirea", ne va fi lumină călăuzitoare", ne-a mărturisit monahia Lucia, stareţa Mănăstirii "Sfânta Maria" - Techirghiol.

O prezenţă nemuritoare în conştiinţa sutelor de credincioşi cărora le-a schimbat viaţa

În curtea mănăstirii, numele părintelui Arsenie se află pe buzele tuturor. Vorbesc despre viaţa lui presărată deopotrivă cu necazuri şi bucurii, vorbesc despre răbdarea şi blândeţea cu care primea sutele de pelerini care îi călcau pragul, câteodată de dimineaţă până după miezul nopţii, vorbesc despre puterea mobilizatoare a cuvântului său, care a odrăslit în inimile lor şi le-a schimbat viaţa din temelii. Unul dintre aceşti oameni care îi spun că îi vor purta veşnic recunoştinţă este Dumitru Rugină, din Suceava. "Am venit tocmai din Suceava mai mult de dragul părintelui, pentru că mi-a reaşezat viaţa pe traiectoria ei firească. L-am întâlnit pe părintele într-o clipă de cumpănă a vieţii mele şi pot să spun că a fost o întâlnire providenţială. Dacă nu mă scutura părintele, probabil acum nu aş mai fi avut familia de care mă bucur în fiecare zi ca de o comoară nepreţuită. Am doi copii pe care îi iubesc din tot sufletul şi îi consider ca un dar din partea părintelui, pentru că mi-a băgat minţile în cap înainte să-mi distrug familia", spune Dumitru Rugină.

Aceeaşi recunoştinţă pentru ordinea pe care părintele Arsenie i-a aşezat-o în suflet o mărturiseşte şi Sorin Sîplăcan, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. "Pe părintele Arsenie l-am cunoscut când eram elev la seminarul din Cluj. Mi-a dat o lecţie de viaţă extraordinară. Dintre toţi cei care l-au întâmpinat, şi-a îndreptat atenţia doar către mine. Mi-a luat capul între palmele plăpânde şi mi-a spus: "Orice soldat visează să ajungă general şi orice seminarist se vede deja episcop!" Aceste cuvinte îmi răsună şi acum în minte, când sunt tentat să mă supraevaluez! Au rămas pentru mine ca un antidot pentru păcatul mândriei care dă târcoale fiecărui teolog!", ne-a mărturisit Sorin.