Piatră de temelie pentru o nouă biserică ortodoxă în Beiuş

În duminica a patra după Rusalii, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat, alături de un frumos sobor de preoţi şi diaconi, slujba de punere a pietrei de temelie pentru o nouă biserică ortodoxă în municipiul Beiuş, ce va avea hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Acoperământul Maicii Domnului".

Municipiul Beiuş, situat în centrul depresiunii cu acelaşi nume, în sud-estul judeţului Bihor, pe malul drept al Crişului Negru, este înconjurat de lanţurile muntoase ale munţilor Bihor-Vlădeasa la est, Pădurea Craiului la nord şi Codru-Moma la sud-vest. În secolul al IX-lea, Beiuşul era parte constitutivă a voievodatului lui Menumorut, intrând ulterior sub stăpânire maghiară, în timpul regelui Arpad. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1270, cu numele Benenus, iar în catastiful visteriei lui Mihai Viteazul din anii 1596-1600, în care sunt precizate dările pe care trebuia să le plătească ardelenii, numele oraşului apare sub forma Beiş, o transcriere incorectă de către persoana care a redactat documentul, fiind vorba de forma Binş (cum este denumit până în zilele noastre, în variantă populară) sau Beinş. În decembrie 1600, voievodul Mihai Viteazul, aflându-se în drum spre Viena, a petrecut la Beiuş două zile, lăsând aici un corp de armată sub conducerea postelnicului Dimitrie Buzinca, pentru apărarea oraşului şi a districtului, care urma să i se ataşeze, la întoarcerea spre Transilvania, când trebuia să se înfrunte cu Sigismund Bathori.

Modelul noii biserici, Mănăstirea Sămurcăşeşti

Actualmente, Beiuşul este un oraş multietnic şi pluriconfesional, cei aproape 11.000 de locuitori fiind împărţiţi în 12 etnii, din care cea română reprezintă aproape 90%, şi 13 confesiuni, în care cea ortodoxă ocupă o pondere de aproximativ 83%, circa 9.100 de suflete. În ciuda acestei proporţii covârşitoare, credincioşii ortodocşi din Beiuş au doar trei biserici şi două capele de spital.

Zidirea bisericii noi ce va avea hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Acoperământul Maicii Domnului" ne-a fost încredinţată de Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, ca şi preotului Dorel Gheorghe Varga, secretar al Protopopiatului Beiuş şi preot slujitor la Parohia Beiuş I.

În iunie 2009, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei a înfiinţat parohia misionară Beiuş IV, o parohie de cartier, ce urmează să se formeze în jurul bisericii noi a cărei piatră de temelie a fost pusă duminică, 20 iunie 2010. Acest nou lăcaş se va construi după modelul bisericii sfintei Mănăstiri Sămurcăşeşti, din Arhiepiscopia Bucureştilor, construită în 1808 de vornicul Constantin Samurcaş şi soţia sa, Zinca Samurcaş, demolată şi rezidită pe vechile temelii în perioada 1941-1943, după planurile arhitectului Ion Cernescu, cu cheltuiala Prefecturii Ilfov şi prin sârguinţa generalului Teodor Ciurea, bun creştin, prefect al Judeţului Ilfov în acea perioadă.

Prin biserici ne-am înscris în marea cultură a lumii

După sfinţirea pietrei de temelie şi a locului unde se va înălţa noul sfânt lăcaş, părintele Ioan Balint, protopopul Beiuşului, a dat citire Hrisovului ce s-a aşezat lângă piatra de temelie, în locul unde va fi absida sfântului altar.

Părintele paroh Dorel Varga a accentuat ideea că "de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc", asemănând fazele construcţiei bisericii cu câteva virtuţi. Temelia se aseamănă cu răbdarea: "Noi am avut răbdare. Au fost multe ispite şi oprelişti de tot felul, trecând peste toate cu ajutorul şi purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu". Fundaţia se aseamănă cu credinţa: "Acolo unde nu există credinţă, nu există nici o stavilă împotriva răului".

Cărămizile simbolizează faptele bune ale credincioşilor ce vor sări în ajutor, mortarul simbolizează smerenia, liantul faptelor bune, acoperişul este dragostea lui Dumnezeu, iar Sfânta Cruce din vârful turlei face legătura dintre cer şi pământ. Am evocat contribuţia unor iluştri înaintaşi, care au realizat măreţe fapte ale credinţei în Beiuş, precum şi datoria generaţiei prezente de a le urma exemplul. Ca preoţi, am mulţumit Preasfinţitului Sofronie pentru binecuvântare, pentru osteneală şi prezenţă, primarului Beiuşului, Adrian Domocoş, pentru importantul şi consistentul sprijin acordat, membrilor consiliului local, pentru atribuirea terenului cu titlul de folosinţă gratuită, sponsorilor Ioan Degău şi Bujor Braica, precum şi tuturor credincioşilor, asigurându­i de preţuire şi neîncetată rugăciune către tronul Preasfintei Treimi.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Sofronie s-a referit la vocaţia poporului român de a zidi biserici care, cu frumuseţea lor, împodobesc pământul şi cu care ne-am înscris în marea cultură a lumii, acestea fiind "adevărate sinteze între Orient şi Occident, între lumea Răsăritului plină de frumuseţe şi spiritualitate şi lumea pragmatică a Apusului". Întrucât "neamul nostru românesc este un neam ctitor de sfinte lăcaşuri", datoria noastră, a celor de astăzi, este "să continuăm efortul ctitoricesc al înaintaşilor noştri".

În această linie a tradiţiei înaintaşilor se înscrie şi ctitoria unei noi biserici ortodoxe la Beiuş, acest act istoric fiind de fapt un aspect al normalităţii, al continuităţii şi al nădejdii în înveşnicire: "Normalitate pentru că, în ciuda tuturor răutăţilor şi nebuniilor veacului din care facem parte, nu ne lăsăm zdrobiţi de greutăţi, în pofida lor înălţând biserici spre slava lui Dumnezeu. Un semn al continuităţii, pentru că ne înscriem în efortul ctitoricesc, în marea respiraţie de întemeietori de biserici a înaintaşilor noştri şi cu mare nădejde la înveşnicire, pentru că ceea ce facem, facem cu nădejdea că Dumnezeu va binecuvânta efortul nostru şi că toţi cei care veţi ajuta la ridicarea şi înfrumuseţarea acestei biserici veţi primi în dar de la Dumnezeu Împărăţia Cerurilor".

Întâistătătorul Eparhiei Oradiei s-a referit apoi la rolul pe care Biserica Ortodoxă l-a avut în istoria poporului român arătând că "Biserica noastră este cea care a asigurat fiinţa naţională şi unitatea neamului" iar înălţarea de biserici "este un act de demnitate pe care îl fac toate popoarele creştine ortodoxe în condiţii de libertate". Preasfinţia Sa a arătat că stilul arhitectonic al bisericii, care poate părea oarecum atipic pentru această parte a ţării, este întru totul ortodox, bizantin. Potrivit teologiei Bisericii, în ortodoxie, Dumnezeu poate fi experiat prin "energiile dumnezeieşti necreate care vin şi-L aduc pe Dumnezeu în inima celui care se roagă", iar cupola îl arată pe Dumnezeu "care vine în mijlocul poporului Său".