Pomenirea Arhiepiscopului Antim Nica la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi

Pe 3 septembrie 2021, în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din administraţia eparhială, în prezenţa credincioşilor care au participat la Sfânta Liturghie, a săvârşit Taina Sfântului Maslu şi apoi un Parastas pentru vrednicul de pomenire arhiepiscop dr. Antim Nica, precum şi pentru toţi  înaintaşii în scaunul arhieresc de la Dunărea de Jos.

Cu acest prilej, ierarhul Dunării de Jos a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a evocat personalitatea luminoasă a Arhiepiscopului Antim, care îşi doarme somnul de veci în Catedrala arhiepiscopală ”Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi.

„La pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Antim este firească rugăciunea la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul nostru, al Dunării de Jos, Antim Nica, o personalitate proeminentă a vieţii bisericeşti din Basarabia şi din România, teolog profund cu studii în ţară şi în străinătate, în Europa şi în Asia (în Liban, la Beirut).

De asemenea, a fost slujitor destoinic, cadru didactic universitar la Cernăuţi, exarh al mănăstirilor din Basarabia, episcop ortodox român al Ismailului şi apoi, timp de 22 de ani, sfetnicul marelui Patriarh Justinian, participând la cele mai importante momente din viaţa Bisericii - canonizarea Sfinţilor Români, deschiderea Bisericii spre celelalte biserici, fiind preşedintele Comisiei teologice pentru raporturile dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale.

Ca ierarh al Dunării de Jos a strălucit prin demnitate, în timpuri grele de furtună, prin misiune coerentă, viaţă litugică atentă şi demnitate din Biserică. Sperăm că toate vituţile lui n-au intrat în mormânt, ci ne inspiră zi de zi în lucrarea cu vrednicii preoţi, cinul monahal şi credincioşii de la Dunărea de Jos”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.

Și-a început călătoria cerească în ziua de Înviere a anului 1994

Arhiepiscopul Antim Nica s-a născut la 24 februarie 1908, în satul Bogzeşti (ţinutul Orhei) din Basarabia, un sat mic de răzeşi, aşezat în mijlocul codrilor, ce număra la acea vreme cu puţin peste 100 de case. Tatăl său, Ananie Nicov (†1939), fusese, până la naşterea lui Antim, învăţător în sat, după care a fost hirotonit diacon. Mama, Anastasia, deşi suferindă, şi-a dedicat întreaga viaţă creşterii celor 12 copii. La botez, ierarhul de mai târziu a primit numele Alexandru. Trăind într-o familie numeroasă, tânărul Alexandru a trebuit să lucreze pământul alături de părinţii şi fraţii săi. În vara anului 1927 îşi termină studiile la această prestigioasă şcoală, eliberându-i-se Diploma de absolvire a Seminarului Teologic din Chişinău, semnată şi de preotul Grigore Pişculescu (Gala Galaction), care a fost preşedintele Comisiei de examinare. Între anii 1927-1931 a frecventat cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău.

Este tuns în monahism la Mănăstirea Curchi din ţinutul Orhei, în ziua de 24 iunie 1935, de către mitropolitul Gurie, care-i dă numele Antim, amintind de marele ierarh Antim Ivireanul. La praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1935 primeşte hirotonia întru ierodiacon, la 11 aprilie 1936 este hirotonit ieromonah, la 21 mai 1939 este hirotesit protosinghel, iar pe 8 noiembrie 1940 primeşte hirotesia întru arhimandrit.

A fost ales episcop al Cetăţii Albe-Ismail şi a fost hirotonit arhiereu în ziua de 23 ianuarie 1944, prin mâinile şi rugăciunile mitropolitului Irineu al Moldovei şi Sucevei, arhiepiscopului Efrem al Chişinăului şi episcopului Policarp al Americii, iar la scurt timp, când episcopul Cosma Petrovici este silit de autorităţile de atunci să se retragă, Antim Nica este numit episcop-locotenent la Galaţi, fiind instalat la 15 septembrie 1947.

În urma pensionării episcopului Chesarie Păunescu al Dunării de Jos, Colegiul Electoral Bisericesc alege, la 10 iunie 1973, ca episcop eparhiot la Galaţi pe episcopul-vicar Antim, fiind instalat în scaun de patriarhul Justinian, în ziua de 19 august 1973.

În anii de păstorire la Galaţi, arhiepiscopul Antim a avut o deosebit de bogată activitate, atât pe plan administrativ, cât şi pe plan spiritual, printre altele punând în valoare şi aducând la lumină complexul paleocreştin de la Niculiţel (locul unde au fost descoperite moaştele Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip).

Ultima parte a vieţii sale, deşi marcată de o suferinţă trupească, i-a fost mult mângâiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, care l-a slujit ca arhiereu-vicar timp de 4 ani şi care i-a continuat cu mult zel opera în Via Domnului de la Dunărea de Jos.

Arhiepiscopul Antim şi-a început călătoria cea cerească pentru întâlnirea cu Cel Căruia I-a slujit cu atât de multă credinţă chiar în ziua de Înviere a anului 1994.

Trupul arhiepiscopului dr. Antim Nica a fost aşezat în pronaosul Catedralei arhiepiscopale din Galaţi, unde odihneşte şi astăzi, aşteptând Învierea cea de Apoi.