„Postim pentru că iubim pe Dumnezeu”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a citit prima parte a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul luni, 27 februarie, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, săvârșită la Catedrala Patriarhală. La final, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre înțelesurile duhovnicești și binefacerile adevăratei postiri.

În prima zi a Postului Sfintelor Paști, Patriarhul României a amintit că în toate religiile lumii există practica postirii ca pregătire pentru un eveniment anume. Între referirile Vechiului Testament cu privire la post, Preafericirea Sa a amintit cuvântul îngerului Rafael din Cartea lui Tobit: „Mai mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie și cu dreptate, decât bogățiile cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur, căci milostenia izbăvește de moarte și curăță orice păcat. Cei ce fac milostenie și dreptate vor trăi mult” (Tobit 12, 8-9). „Această triadă rugăciune-post-milostenie va fi preluată din Vechiul Testament de Noul Testament, unde postul are o semnificație mai profundă, contribuind la înnoirea și îmbogățirea spirituală a vieții. Mântuitorul Iisus Hristos a recomandat postul ca pe un mijloc de intensificare a legăturii omului cu Dumnezeu și ca luptă împotriva ispitelor și a puterii diavolului. Postul ca dăruire de sine lui Dumnezeu este semn de recunoștință pentru darul vieții, dar și dorință de sfințire a vieții”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Modelul suprem de postire pentru creștinii ortodocși rămâne Mântuitorul Iisus Hristos, Care a postit patruzeci de zile înainte de a ieși la propovăduirea Evangheliei, îndată după Botezul Său, și a respins trei ispite venite de la diavol: a lăcomiei de lucruri materiale, a afirmării de sine egoiste și a stăpânirii lumii materiale în uitare și despărțire de Dumnezeu: „Mântuitorul Iisus Hristos, prin postul de patruzeci de zile în pustie și prin Pătimirile Sale până la moartea pe Cruce, corectează greșelile lui Adam, care a fost izgonit din rai pentru trei mari păcate: nu a postit, nu a ascultat de Dumnezeu și nu s-a pocăit după ce a greșit. Mântuitorul Hristos arată o desă­vârșită ascultare de Dumnezeu și, pentru că păcatul neascultării de Dumnezeu este izvorul tuturor celorlalte păcate, El, noul Adam, a vindecat și corectat păcatul neascultării lui Adam cel vechi prin ascultare și smerenie până la moarte, și încă moarte pe Cruce”.

Întâistătătorul Bisericii noas­tre a vorbit și despre motivația postirii ca lucrare duhovnicească izvorâtă din iubirea de Dumnezeu: „Hristos-Domnul este, pentru noi, Lumina Postului Sfintelor Paști, pentru că el este Paștile nostru Care S-a jertfit. Ținta postului este întâlnirea cu Hristos. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile pe care El ni le dăruiește, materiale, limitate și trecătoare. Adam a voit să ia un dar uitând de Dăruitor. Pentru creștini, Dumnezeu, ­Care este Dăruitorul vieții și al tuturor bunătăților materiale, este mai important decât orice dar. Când postim, arătăm mai întâi iubire față de Dumnezeu și înmulțim rugăciunea. Hrana cea mai importantă în timpul postului este iubirea milostivă a lui Hristos, pe care o căutăm prin rugăciune. De aceea, postul susține rugăciunea, iar postul fără rugăciune nu este o lucrare duhovnicească”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat celor prezenți îndemnuri pentru practicarea adevăratei postiri: „Când postul este unit cu rugăciunea, transformăm foamea materială, trupească, în foame și sete după Dumnezeu. Dorim să ne hrănim cu iubirea Lui mai mult decât cu darurile Lui materiale, limitate și trecătoare. De aceea, în timpul postului diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală. Citim mai des și mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des. Postim postul acesta de șase săptămâni, la care se adaugă săptămâna Sfintelor Pătimiri, ca participare la postul de patruzeci de zile al lui Hristos în pustie, dar și ca sporire, creștere, intensificare în iubirea noastră față de Dumnezeu. Postim pentru că pe Domnul Hristos Îl iubim și dorim să ne hrănim mai mult din cuvântul Evangheliei, din cuvântul Scripturii, din cuvintele pe care le auzim în sfintele slujbe și să întărim rugăciunea noastră, ca să creștem spiritual”.

Cântările bisericești au fost intonate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijată de pr. lect. dr. Stelian Ionașcu, şi de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patri­arhale, condus de arhid. protopsalt Mihail Bucă. Partea a doua a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul a fost citită ieri, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. Rânduiala specială a Canonului cel Mare continuă, la Catedrala Patriarhală, astăzi și mâine, începând cu ora 16:00. Canonul cel Mare se va citi integral miercuri, 29 martie, în săptămâna a cincea a Postului Mare, când se săvârșește Utrenia zilei de joi.