Praznicul Sfântului Ilie în Cetatea Băniei

Paraclisul mitropolitan "Sfântul Ilie" din Craiova îşi serbează astăzi ocrotitorul. Cu acest prilej, credincioşii sunt aşteptaţi să participe la Sfânta Liturghie, oficiată de preoţii şi diaconii slujitori.

Sărbătoarea Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul reuneşte an de an sute de credincioşi craioveni, care vin la rugăciune în vechea ctitorie a cunoscutei familii boiereşti Otetelişanu. Anul acesta, praznicul a început de ieri-seară prin slujba Vecerniei unită cu Litia şi continuă astăzi cu Utrenia şi Sfânta Liturghie.

Rol de Catedrală mitropolitană

Biserica-paraclis "Sfântul Ilie" este una dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult ale oraşului Craiova. Lucrările de construcţie au fost finalizate în anul 1720, prin implicarea directă a boierului Ilie Otetelişanu. Încă de la început a fost înzestrată cu numeroase moşii, numărându-se printre cele mai bogate biserici ale oraşului. O regăsim, de asemenea, menţionată de Dionisie Fotino în "Istoria Daciei", alături de alte şapte mănăstiri ale Cetăţii: "Sfântul Dumitru, a Obedeanului, a Gănescului, Sfântul Serghie, Sfântul Nicolae, a Vlădoianului, a Dudului şi a profetului Ilie". Deşi nu există nici un document scris care să ateste statutul de mănăstire al Bisericii "Sfântul Ilie", istoricul Nicolae Iorga o aminteşte din nou în rândul aşezărilor monahale, vorbind despre povestea unei femei care era găzduită în chiliile călugăreşti de la "Sfântul Ilie". Se pare că biserica ctitorită de boierul Ilie Otetelişanu a funcţionat până în anul 1838, atunci când, din cauza unui cutremur, vechiul turn a crăpat şi doi dintre stâlpii de rezistenţă din interior au fost avariaţi, lăcaşul devenind nesigur. În perioada Revoluţiei de la 1848, aici au fost ţinute slujbele pentru armata rusă, Biserica "Sfântul Ilie" îndeplinind şi rolul de Catedrală mitropolitană pentru o scurtă perioadă de timp.

Ultima biserică pictată de Gheorghe Tattarescu

Până la cutremurul din 1838, Biserica "Sfântul Ilie" nu a suferit nici o reparaţie. În perioada 1840-1841, Iordache şi Grigorie Otetelişanu au refăcut-o în totalitate, schimbându-i cu totul înfăţişarea. Singurul element care şi-a păstrat forma iniţială a fost clopotniţa, ea urmând să fie dărâmată abia în anul 1989.

Printre meşterii care au lucrat la reconsolidarea şi refacerea cinstitului lăcaş regăsim nume celebre, ca Ioniţă Tâmplarul, Gheorghe Ocruţui fierarul şi marele pictor Constantin Lecca, cel care s-a ocupat în mod direct de zugrăvirea bisericii. În perioada 1892-1893, biserica a fost pictată de cunoscutul zugrav bucureştean Ioanid, sub directa supraveghere a maestrului Gheorghe Tattarescu. Sfântul lăcaş a fost ultima lucrare la care şi-a adus contribuţia cunoscutul artist.