Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Prefigurarea intrării Domnului în Ierusalimul ceresc”

„Prefigurarea intrării Domnului în Ierusalimul ceresc”

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Știri
Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 05 Aprilie 2026

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, al șaselea popas duminical al Postului Mare, a fost prăznuită cu bucurie la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. La finalul Sfintei Liturghii săvârșite aici, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesurile duhovnicești ale praznicului, plecând de la Evanghelia duminicală (Ioan 12, 1-18). Preafericirea Sa a afirmat că, în esență, semnificația sărbătorii Floriilor este aceea că „florile virtuților din suflet, adunate în Postul Mare, sunt oferite lui Hristos”.

Pentru început, Preafericirea Sa a ilustrat principalele sensuri duhov­ni­cești ale acestui mare praznic: „Sărbătoarea Floriilor are, potrivit Evangheliei de astăzi, următoarele înțelesuri. Primul înțeles: fiindcă l-a înviat din morți pe prietenul său, Lazăr din Betania, Iisus a fost primit în Ierusalim cu multă bucurie de mulțimea venită la sărbătoarea Paștilor iudaice. Al doilea înțeles: întrucât mulți iudei au început să creadă în Iisus, arhiereii care Îl invidiau au hotărât să Îl omoare. Al treilea înțeles: intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc este îndreptată spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri, spre moartea pe Cruce și Învierea lui Hristos. Cel de-al patrulea înţeles: ramurile de măslin, de finic sau de salcie de la sărbătoarea creștină a Floriilor simbolizează florile de lumină sau virtuțile adunate în suflet prin rugăciune, prin pocă­ință și fapte bune, în timpul Postului Sfintelor Paști”.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit, apoi, despre gestul de prețuire al Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu mir de nard curat ca recunoștință pentru învierea fratelui ei: „Această Marie este o altă femeie decât femeia păcătoasă despre care vorbește Sfântul Evanghelist Luca, deoarece pocăința aceleia nu s-a petrecut în Betania, ci în localitatea Nain, în casa lui Simon fariseul. Semnificația mirului de mare preț oferit de Maria este una tainică și profetică deoarece, înainte de a fi pus în mormânt, trupul lui Iisus va fi uns cu ulei de aloe și smirnă, iar în dimineața Învierii lui Iisus femeile mironosițe vor veni la mormânt ca să ungă trupul lui Iisus cu aromate sau miruri, pentru a completa ungerea Lui făcută de Iosif din Arimateea și Nicodim. Mirul de mare preț, înțeles ca semn profetic al îngropării Domnului Hristos, a devenit în Biserică Sfântul și Marele Mir, folosit pentru sfințirea Sfintei Mese din Altarul bisericii noi, întrucât ea simbolizează mormântul Domnului în care a fost pus după ce a murit și din care a înviat. De asemenea, cu Sfântul și Marele Mir se sfințește și Sfântul Antimis, care simbolizează punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos. Iar Mirungerea celor botezați în apă și în Duh Sfânt, devenind părtași ai tainei morții și Învierii lui Hristos (Romani 8, 11), se săvârșește tot cu Sfântul și Marele Mir. Așadar, Biserica a învățat de la Maria, sora lui Lazăr, să arate prețuire mare față de Domnul Hristos prin folosirea, în cultul ei, a Sfântului și Marelui Mir, compus din multe aromate de mare preț”.

Totodată, Patriarhul României a vorbit despre simbolismul bogat al mirului oferit de Maria în Betania: „În plus, mireasma deosebită a mirului de mare preț simbolizează și prezența Duhului Sfânt în omul credincios. În acest sens, sfintele moaș­te ale sfinților răspândesc adesea parfumul mirului de nard. După cum harul Duhului Sfânt era prezent în trupul lui Hristos pe când Acesta se afla în mormânt și l-a păstrat nestricăcios, tot așa harul Duhului Sfânt îi pecetluiește pe unii dintre sfinți cu nestricăciunea osemintelor lor și cu parfumul minunat al prezenței harului divin în omul duhovnicesc. Mirul de mare preț reprezintă, de asemenea, darurile frumoase oferite de clerici și credincioși pentru împodobirea bisericii. Toate icoanele, veșmintele și vasele liturgice de mare preț, toate podoabele frumoase care sunt aduse în bisericile lui Hristos ca ofrande de prețuire și recunoș­tință sunt mir de mare preț. Asemenea Mariei, mulți clerici și mireni aduc ca ofrande daruri frumoase și de mare preț pentru bucuria întregii comunități. În același timp, Biserica îi ajută și pe săraci, deoarece ­evlavia liturgică nu exclude filantropia socială. O biserică frumoasă a unei parohii este o bucurie pentru toți credincioșii ei: bogați și săraci, bărbați și femei, vârstnici și tineri. Însă înainte de darurile materiale, trebuie să oferim lui Hristos darurile cele mai de preț: credința ortodoxă, rugăciunea smerită și fapta cea bună”.

Vorbind despre faptul că învierea lui Lazăr a produs pentru Mântuitorul atât iubire și admirație în rândul poporului iudeu, cât și invidie și ură printre arhiereii, cărturarii și fariseii care, prin insistențele lor în fața autorităților romane, au pricinuit mai târziu moartea Domnului, Părintele Patriarh a explicat că, în plan spiritual, moartea lui Iisus a reprezentat o jertfă de bunăvoie: „Biserica înțelege Intrarea în Ierusalim a Domnului ca fiind venirea Sa de bunăvoie spre Pătimire și spre moarte, spre a birui moartea prin Înviere. Iisus putea să evite sufe­rința și moartea dacă își distrugea adversarii, însă El nu a folosit violența, ci a dorit să biruiască moartea din interiorul ei, trecând prin moarte cu puterea iubirii Sale smerite pentru a-i vindeca pe oameni de mândria și neascultarea lui Adam și a Se arăta biruitor prin Înviere. Intrarea Domnului în Ierusalim este, așadar, dovada biruinței lui asupra morții lui Lazăr și anticiparea biruinței Lui asupra propriei Sale morți prin Învierea Sa, a treia zi, la Ierusalim. Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc este și prefigurarea intrării Sale în Ierusalimul ceresc, în viața veșnică. În Evanghelia după Ioan nu se vorbește despre Înălțarea la cer, pentru că Învierea (Anastasis) sau ridicarea Sa din morți este o ridicare până în Împărăția cerurilor, deoarece Iisus nu revine la viața biologică, ci trece la viața cerească, veșnică”.

În încheiere, Părintele Patriarh Daniel a transmis un cuvânt de felicitare tuturor credincioșilor care își sărbătoresc onomastica în această zi.