„În liturghia pocăinței fiecare credincios se aduce pe sine jertfă duhovnicească”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit luni, 7 martie 2022, în prima zi a Postului Mare, slujba Pavecerniței Mari la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în cadrul căreia a citit prima parte a Canonului Mare alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. La final, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că prima săptămână din Postul Paștilor este luminată de Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, eviden­țiind, totodată, că acest canon este o școală a pocăinței: „Această rânduială este deo­sebit de bogată și de semnificativă. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este o școală de pocăință. A fost alcătuit în mod special pentru pocăința nu doar a persoanei, ci și a comunității aflate în rugăciune. Acest canon conține 250 de stihiri, grupate în nouă cântări bogate. Fiecare cântare începe cu un irmos dătător de ton și sfârșește printr-o doxologie adresată Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și printr-o cântare adresată Maicii Domnului. Această rânduială numită Canonul Sfântului Andrei Criteanul conține, din punct de vedere teologic și duhovnicesc, o meditație, un dialog al omului păcătos care se pocăiește cu propria sa conș­tiință, pornind de la texte din Sfânta Scriptură în care sunt arătați oameni păcătoși care s-au pocăit precum și cei care nu s-au pocăit. Ne arată oameni păcătoși și oameni drepți și ne îndeamnă să urmăm pocăința celor care au fost păcătoși, dar au regretat păcatele lor și au cerut iertare lui Dumnezeu, și să urmăm pilda drepților din Sfânta Scriptură, mai ales din Vechiul Testament. Către sfârșit, sunt dați ca exemplu și Sfinții Apostoli, iar mai târziu a fost adăugată și o cântare în cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, care în mod deo­sebit este pomenită în a 5-a săptămână din Postul Mare”.

În timpul postului fiecare trebuie să privească mai întâi păcatele sale

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a tâlcuit rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieţii mele” a Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Sfintelor Paști. „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul conține patru invocări prin care se cere lui Dumnezeu să nu-l stăpânească pe om duhul patimilor: «Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie». Acest duh este manifestarea a patru patimi egoiste care îl stăpânesc pe om: trândăvia sau grija prea mare pentru lucrurile limitate și trecătoare, a treia patimă este iubirea de stăpânire - să stăpânească peste alții sau multe lucruri materiale, a patra patimă sau duh rău este cel al grăirii în deșert, al vorbirii fără folos duhovnicesc. Acest duh care exprimă patru patimi arată pe omul împătimit, stricat la suflet, omul bolnav din cauza păcatului. De aceea, urmează o invocare în care se cer patru virtuți care să înlocuiască patimile și să înnoiască pe omul vechi ca să devină un om nou, un om înviat duhovnicește în Hristos: «Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău». Avem aici un fel de cerere de schimbare a omului. În prima parte s-a arătat că cel care se roagă este un om căzut, dar care dorește să se ridice, să înnoiască modul de a gândi și de a trăi. Se încheie această rugăciune: «Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin!» Această concluzie arată că în timpul postului fiecare trebuie să privească mai întâi păcatele sale, nu să judece pe alții. El trebuie să-și vadă propria viață, cum arată ea în fața lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat apoi că această rugăciune este însoțită de câte trei metanii mari și de 12 închinăciuni în timpul cărora se rostesc în taină patru stihuri: „Aceste 12 închinăciuni înseamnă repetarea a patru versete sub formă de rugăciune: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!» - inspirată din rugăciunea vameșului; apoi, «Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul!» - care repetă rugăciunea leprosului; «Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă!» - rugăciunea psalmistului, și «Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă!» - este rugăciunea Fiului risipitor. După cele 12 închinăciuni, preotul mai rostește o dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul fără întrerupere, iar la sfârșit face o singură metanie mare”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Rugăciunea Sfântului Efrem, invocare a Duhului Sfânt de transformare a omului

Totodată, Preafericirea Sa a amintit și tâlcuirea părintelui protosinghel Petroniu Tănase a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, care a spus că este epicleza liturghiei pocăinței. „De luni până vineri, inclusiv, toate slujbele Bisericii, când preoții sunt îmbrăcați în haine cernite și toată comunitatea face metanii mari și mici, toate slujbele acestea, nevoințele acestea la un loc se numesc liturghia pocăinței, iar rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este epicleza sau invocarea Duhului Sfânt, dar nu asupra pâinii și vinului, cum se realizează în Liturghia euharistică, ci asupra persoanei umane care se roagă. Toate aceste nevoințe ale postului unit cu pocăința arată că este vorba de o ofrandă de sine. În această liturghie a pocăinței nu se aduc daruri pentru sfințire pe Sfânta Masă, ci fiecare credincios care se pocăiește cu adevărat se aduce pe sine jertfă duhovnicească, dăruire de sine lui Dumnezeu, cu dorința ca Duhul Sfânt să-i schimbe viața, să-l înnoiască, să-l transforme din om păcătos în om virtuos, din om robit de patimi în om liber plin de har. Din acest punct de vedere, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o epicleză, o invocare directă a Duhului Sfânt de transformare a omului păcătos care se pocăiește, cu dorința de a învia sufletul său din moartea pricinuită de păcat”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.