Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Prin milostenie, iubire smerită și darnică ne asemănăm cu Dumnezeu”

„Prin milostenie, iubire smerită și darnică ne asemănăm cu Dumnezeu”

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Andrei Butu - 28 Noi, 2021

În Duminica a 30-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii (Luca 18, 18-27) ne spune în esență că milostenia este calea spre mân­tuire.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce Mântuitorul a răspuns dregătorului printr-o enumerare de porunci la întrebarea acestuia privitoare la dobândirea vieții veșnice. „Mântuitorul Iisus Hristos nu Se îndoiește că acest dregător  cunoaște poruncile, ci El Însuși le enumeră pentru a arăta că, de fapt, îi mai lipsește ceva acestuia. Mântuitorul știa că acest dregător bogat era un om credincios, evlavios și moral, adică o persoană virtuoasă, care cunoștea legile și le împlinea, le traducea în viața sa zilnică. Îi rea­mintește acestui dregător bogat care sunt principalele porunci pe care acesta nu doar că le cunoștea teoretic, ci le și practica, pentru a scoate în evidență ceva care este neglijat de către dregător. De aceea, îi spune «încă una îţi lipseşte», adică îi lipsește încă o virtute. De fapt, este o acțiune pe care Mântuitorul i-o propune dregătorului. Nu o teorie, ci o schimbare în viața lui, o atitudine nouă: «Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie» (Luca 18, 22). Avem trei etape de acțiune: să vândă tot ce are; să împartă săracilor banii obținuți din vânzarea tuturor averilor, iar a treia etapă - «vino de urmează Mie». Cea de-a treia etapă este foarte importantă, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos propune un schimb de lucruri materiale pentru a câștiga valori spirituale eterne, cerești. Acest dregător bogat se află în fața unei propuneri de schimbare radicală: să renunțe la toate averile materiale în schimbul unui câștig spiritual. Evanghelia ne arată că Mântuitorul cere acestui dregător bogat să renunțe la ceva pentru a primi pe Cineva, să renunțe la bunuri materiale limitate și trecătoare pentru a intra în comuniune de iubire veșnică și de bucurie cu Hristos, Care este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a subliniat că Mântuitorul îi propune acestui dregător bogat să facă un schimb, în sensul că trebuie să renunțe la cele materiale și să-I urmeze Lui, pentru că el caută viața veșnică, iar Cel ce este izvorul vieții veșnice este tocmai Mântuitorul Iisus Hristos: „Viața veșnică nu este ceva abstract, nu este o existență infinită, ci este o comuniune personală de iubire și fericire veșnică cu Dumnezeu Cel veșnic Viu. Această schimbare presupune ca dregătorul bogat să renunțe la ceva pentru a dobândi ceea ce caută, adică viața veșnică. Viața veșnică este, de fapt, comuniunea cu Hristos, deoarece El a venit în lume tocmai pentru ca lumea să fie eliberată de păcat prin pocăință și iertare, și de moarte prin înviere, și să dobândească fericirea veșnică în iubirea Preasfintei Treimi. Ceea ce a propus Mântuitorul era prea concentrat și greu de înțeles pentru moment. Faptul că dăruirea săracilor devine comoară în ceruri este greu de înțeles la prima auzire a cuvintelor. De aceea, Evanghelia spune că dregătorul bogat, auzind ceea ce i-a propus Iisus, s-a întristat. Nu a cerut explicații, nu s-a scuzat, nu s-a îndoit de ceea ce i-a propus, dar i-a fost greu să se decidă. Aici vedem că Mântuitorul, cunoscătorul sufletelor, a văzut că în acest om credincios și virtuos se afla totuși o patimă ascunsă, și anume lăcomia de avere, dorința de bogăție, alipirea excesivă față de averile materiale trecătoare și limitate. Și, ca un mare Doctor, a făcut această intervenție duhovnicească în sufletul dregătorului bogat pentru a-l elibera de o robie ascunsă. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că dregătorul bogat era credincios și evlavios, dar nemilostiv. De aceea, apreciind credința și evla­via lui, Mântuitorul vrea să-l ajute să se desăvârșească duhovnicește prin milostenie”.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu închide, ci deschide perspectiva mântuirii acestui dregător bogat, dar nu imediat, ci printr-o convertire amânată și lentă, după ce ajunge ca în mod liber să decidă când și cum va răspunde chemării sau propunerii lui Iisus. Se spune că acest dregător bogat a avut nevoie de mai mult timp de luptă cu sine însuși până când s-a hotărât să urmeze sfatul dat de Iisus. A vândut averile, le-a împărțit săracilor și a devenit unul dintre ucenicii Săi, iar mai târziu a ajuns Episcop în Asia Mică”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că Evanghelia rânduită ne arată că nu este suficient să fim rugători, evlavioși și postitori, ci trebuie să fim și milostivi, să cultivăm iubirea smerită și darnică: „În general, oamenii cultivă iubirea posesivă, iubirea acaparatoare. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată în Evanghelia de astăzi că omul se poate mântui mai ușor atunci când este darnic, când este milostiv, pentru că ajunge la asemănarea cu Dumnezeu Cel Milostiv. Prin milostenie, prin iubire smerită și darnică noi ne asemănăm cu Dumnezeu. Această Evanghelie a schimbat viața multor oameni în decursul istoriei. O mulțime de oameni bogați au devenit monahi și monahii. Au vândut averile lor și le-au împărțit săracilor, trăind în ascultare, sărăcie și în feciorie, dobândind comori în ceruri, devenind sfinți în calendarul Bisericii.”