La sărbătoarea hramului Catedralei mitropolitane de la Iaşi, din acest an, preoţii de la mai multe parohii ieşene i-au întâmpinat pe oamenii veniţi să se închine la moaştele Sfintei Parascheva.
Slujitorii sfintelor altare au stat de vorbă cu oamenii şi i-au încurajat să aibă răbdare în continuare după cele peste zece ore de stat în picioare. Această activitate a fost coordonată de Sectorul de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor. „Eu nu am împărtăşit cuvântul meu, ci am ascultat cuvintele pelerinilor, pentru că răbdarea, puterea de care au dat dovadă şi feţele lor senine au rolul de a mă întări şi pe mine. Sunt convins că cetatea Iaşului se întăreşte zilele acestea, în primul rând datorită prezenţei lui Dumnezeu, a Cuvioasei Parascheva, a Sfântului Simeon din Muntele Minunat, dar şi datorită prezenţei pelerinilor, pentru că întotdeauna răbdarea are mireasmă binecuvântată. Întotdeauna, jertfa te determină să încerci şi tu mai mult decât ai făcut în ziua de azi sau în ziua de ieri. Este un exemplu pentru noi, de aceea eu zic că trebuie să le mulţumim lor. Iată că Iaşul se binecuvântează şi se întăreşte, luând în zilele acestea model de la răbdarea dumnealor. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe ei. De aceea eu zic că astăzi eu nu dăruiesc, ci primesc“, a spus pr. Gheorghe Manole de la parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ - Galata din Iaşi, care ne-a mărturisit cum au primit pelerinii prezenţa preotului la câteva sute de metri de baldachinul Cuvioasei Parascheva. „Am fost puţin sceptic, deoarece nu ştiam ce să le spun oamenilor, dar ei m-au învăţat pe mine. Văzând bucuria lor, am fost inspirat de atitudinea acestora şi le-am spus că răbdarea lor aduce bucurie în suflet. Şi aşa este. Răbdarea, osteneala şi jertfa bucură sufletul. După ce munceşti, mult mai bucuroasă şi fericită este odihna care urmează. Sunt convins că pelerinii aceştia, care vor ajunge la miezul nopţii la sfintele moaşte pentru a se închina, vor fi plini de bucurie şi mântuire în inimă. Deja se anticipează şi se vede bucuria pe feţele lor. Este oboseală, este încercare, mai sunt şi suferinţe ale trupului“, a adăugat pr. Gheorghe Manole.