Rolul teologiei în rezolvarea problemelor contemporane

Săptămâna trecută, în perioada 16-18 iunie, au avut loc la Bamberg (Germania) lucrările Simpozionului internaţional "Ecumenism şi Ortodoxie în Europa" ("Ökumene und Orthodoxie in Europa"), sub egida Centrului de Cercetare "Dietrich Bonhoeffer" şi a Institutului Internaţional de Cercetare Ecumenică "Trinitas" pentru Teologie Ortodoxă şi Cultură, din cadrul Facultăţii de Teologie Evanghelice din oraşul bavarez.

Conferinţa a adus împreună 49 de invitaţi permanenţi, din Anglia, SUA, Africa de Sud, Rusia, Bulgaria, Grecia, Ucraina, România, precum şi din ţara gazdă, care au discutat pe marginea relaţiei dintre teologie şi problemele lumii contemporane.

În cuvântul adresat participanţilor, prin intermediul Înalt Preasfinţitului Mitropolit Serafim, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a remarcat faptul că problemele actuale, precum cea a mediului, sunt urmări ale crizei morale prin care trecem astăzi, iar ieşirea din această criză este posibilă numai prin raportarea iubitoare faţă de aproapele.

Europa de azi se află în negare a propriei culturi, susţinea profesorul Wolfgang Huber (Berlin), iar Bisericii îi revine astăzi importanta misiune de a reafirma identitatea noastră creştină, prin propovăduirea Evangheliei lui Hristos.

Dialogul interconfesional, o necesitate în înţelegerea aproapelui

Dialogul intercreştin este începutul raportării pozitive către aproapele, dar aceasta nu înseamnă pierderea propriei identităţi, ci înţelegerea celuilalt. Unul dintre promotorii acestei forme de dialog interconfesional a fost, în anii de la mijlocul secolului trecut, însuşi părintele Dumitru Stăniloae, care a avut iniţiativa începerii discuţiilor dintre teologii ortodocşi români şi cei luterani germani, după cum a afirmat Johann Schneider, referentul Bisericii Evanghelice din Germania pentru dialogul cu Ortodoxia.

Organizatorul acestei conferinţe, profesorul Daniel Munteanu de la Facultatea de Teologie din Bamberg, a precizat că adâncirea dialogului ecumenic dintre cele două confesiuni duce la dezvoltarea unei culturi a păcii şi a reconcilierii, ale cărei efecte pozitive se simt prin transformarea societăţii contemporane. La întrebarea firească - în ce măsură teologia poate servi lumii moderne - se poate răspunde că dezbaterea deschisă, bazată pe respectul reciproc, reprezintă un început bun în încercarea de recunoaştere şi apreciere a aproapelui şi a culturii sale. Aceasta potenţează încercarea de realizare a unităţii Trupului mistic al lui Hristos, care începe prin înţelegerea reciprocă, dar totodată şi prin afirmarea pluralităţii.

Nu unirea cu orice preţ a tuturor confesiunilor este scopul întâlnirilor ecumenice, a subliniat profesorul Jürgen Moltmann de la Tübingen, ci dialogul ca drum către înţelegerea şi cunoaşterea reciprocă, care era aproape imposibilă până acum câteva decenii. Acelaşi teolog afirma faptul că fără Ortodoxie, cultura şi teologia europeană sunt incomplete şi de neînţeles, bogăţia liturgică şi patristică a Răsăritului neputând fi ignorată de Occident.

Biserica şi lumea contemporană

Conferinţa a vizat, de asemenea, aşa-numita "teologie publică", adică discursul teologic al Bisericii la întâlnirea cu lumea contemporană. Teologia creştină nu este importantă numai pentru teologi, ci pentru toate ştiinţele, ca model de înţelegere a omului şi a mediului înconjurător, care constituie împreună creaţia lui Dumnezeu. Deşi se afirmă deseori că un astfel de discurs cade în capcana relativizării valorilor creştine, acest lucru este departe de adevăr. Biserica şi-a expus concret învăţătura, prin scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, precum şi prin hotărârile sinoadelor ecumenice, atunci când a fost nevoie de un răspuns. Această dinamică a creştinismului, denumită "teologie a contextualităţii", după cum a afirmat prof. Georgios Martzelos de la Tesalonic, este vie şi azi, dând răspunsuri la probleme noi. Creştinismul ortodox nu cade în eroarea contemporană a panteismului (amestecând creaţia cu divinitatea) sau a deismului (separând creaţia de Creatorul ei), tocmai pentru că învăţătura Bisericii a fost îndreptată întotdeauna către fiecare om ca persoană capabilă de iubire, icoană a Sfintei Treimi, şi nu către individualităţi impersonale, potrivit pr. prof. Ioan Tulcan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.

Aniversarea unui teolog "al speranţei"

Simpozionul a ocazionat în acelaşi timp împlinirea a 85 de ani de viaţă a teologului german Jürgen Moltmann, numit de către Preafericitul Patriarh Daniel "prieten al românilor şi al teologiei ortodoxe româneşti", cel care a susţinut traducerea şi publicarea în limba germană a Teologiei Dogmatice a părintelui Dumitru Stăniloae. Renumitul profesor, care a activat multă vreme la Facultatea de Teologie din Tübingen, a fost întotdeauna interesat de teologia crucii, etica socială şi de dialogul teologic îndeosebi cu Ortodoxia, fiind cunoscut ca promotor al curentului intitulat "teologia speranţei", care vine prin Învierea Domnului. Părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, evidenţia în referatul său caracterul hristocentric al gândirii teologului german, care foloseşte nu rareori limbajul Ortodoxiei, dar totodată înţelege teologia ortodoxă ca o teologie a frumosului. Împărăţia lui Dumnezeu, vestită de Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, este o realitate care trebuie asumată de fiecare creştin, niciodată numai prin sine, ci totdeauna prin iubirea aproapelui.