„Să unim postul cu rugăciunea și milostenia”

În Duminica a 26-a după Rusalii, în bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică a Pildei bogatului căruia i-a rodit țarina. În cuvântul rostit ieri, 18 noiembrie, la finalul Sfintei Liturghii din Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit înțelesurile teologice desprinse din acest fragment scripturistic rânduit de Biserică în perioada Postului Nașterii Domnului.

Bogăția și sărăcia nu sunt un scop în sine, ci pot fi prilej de apropiere sau îndepărtare de Dumnezeu și de semeni. Personajul din parabola relatată de Sfântul Evanghelist Luca nu se gândește la nimic alt­ceva decât la modul de a folosi bogăția materială pe care a primit-o fără să se ostenească prea mult, fără să aibă vreun merit. „Dumnezeu i-a trimis o recoltă mare ca să vadă cum se comportă, dacă Îi mulțumește pentru că a primit un spor mare față de anii precedenți și dacă împarte săracilor din ceea ce a primit prin generozitatea lui Dumnezeu. Dar nu a fost așa. Recolta mare, neașteptată, în loc să-l umanizeze pe bogat, îl dezumanizează. În loc să-l apropie de Dumnezeu și de semeni, îl îndepărtează, îl însingurează. De ce? Pentru că atitudinea lui față de un dar material neașteptat, care vine din mărinimia lui Dumnezeu, devine o atitudine pătimașă, care schimbă însuși modul de a raționa, îl înnebunește din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. El nu-I mulțumește lui Dumnezeu, nici nu miluiește pe săraci, ci se gândește doar la sine. Se asigură material, dar se însingurează spiritual. Nu se consultă cu nimeni, ci vorbește doar cu sine însuși, pentru că se gândește numai la sine însuși. În aceste cuvinte ale lui, în care exprimă planul său de viitor, bogatul folo­sește verbele «a se odihni», «a mân­ca», «a bea», «a se veseli». Între acestea nu apare verbul «a mulțumi», nici «a dărui». Constatăm așadar că sufletul bogatului nemulțu­mi­tor sau nerecunoscător și nemilostiv a devenit cu totul trupesc. El nu mai este suflet duhovnicesc. Singura preocupare a sufletului lui este aceea de a se supune trupului lacom, de a mânca, de a bea și de a se veseli, în totală uitare de Dumnezeu și de semeni. Modul în care sufletul se odihnește este de fapt îngroparea lui în cele materiale”, a spus Preafericirea Sa.

Îmbogățirea sufletului cu daruri spirituale

Pilda bogatului căuia i-a rodit țarina se încheie printr-o concluzie de o mare gravitate: „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși, și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca 12, 21). „Evanghelia ne arată că există și o altă modalitate de a ne îmbogăți decât aceea de a aduna averi materiale: îmbogățirea sufletului cu daruri spirituale ale Duhului Sfânt cultivate ca virtuți sau rodiri ale sufletului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni (5, 22-23). Aceste bogății sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre atitudinea pastorală a Bisericii față de oamenii bogați și oamenii săraci: „Biserica ne îndeamnă permanent să-i ajutăm pe cei săraci și atunci când primim daruri de la Dumnezeu, să le împărtășim cu cei din jur. Biserica, de-a lungul timpului, a îndemnat pe domnitori, pe voievozi, pe boieri și pe toți oamenii înstăriți să facă milostenie și să-i ajute pe cei săraci. Biserica îi îndeamnă pe toți credincioșii, dar mai ales pe cei bogați să practice milostenia sau ajutorarea săracilor. Adică din darurile pe care bogații le primesc de la Dumnezeu și le înmulțesc prin muncă, să ofere și celor ce au mare nevoie de ajutor. Pe de altă parte, Biserica nu consideră sărăcia materială a omului ca fiind o stare de disperare, ci îndeamnă pe săraci să transforme sărăcia lor materială într-o îmbogățire spirituală, prin rugăciune și smerenie, prin cuvânt bun și faptă bună, prin hărnicie și speranță”.

Rânduirea acestei pericope evanghelice la începutul Postului Crăciunului este un îndemn la rugăciune și milostenie. „Evanghelia ne îndeamnă în această perioadă să unim postul cu rugăciunea și milostenia. De aceea, astăzi se citește în toate bisericile Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului, în care se face spre sfârșit un apel la ajutorarea săracilor, la colectarea de alimente, îmbrăcăminte și medicamente pentru cei nevoiași, singuri, săraci, neajutorați. Dacă suntem milostivi, ne asemănăm cu Dumnezeu Cel milostiv”, a spus în încheiere Preafericirea Sa.