Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei la Chambésy

Praznicul Duminicii Ortodoxiei din acest an a avut un caracter deosebit la Catedrala „Sfântul Apostol Pavel” a Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy‑Geneva, Elveția. Ca în fiecare an, au fost invitați la coslujirea Sfintei Liturghii toți preoții ortodocși din Geneva, dimpreună cu credincioșii lor. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ieremia, Mitropolitul Elveției și Exarh al Europei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Job, Arhiepiscop de Telmessos, și Preasfințitul Părinte Macarie, Episcop de Lampsak - toți trei din jurisdicția Patriarhiei Ecumenice -, înconjurați de preoți din tradițiile greacă, arabă, rusă și română. Comunitatea ortodoxă română îmbisericită la Centrul Ortodox de la Chambésya fost reprezentată de părintele Vergil Vâlcu - preot paroh, de protosinghelul Ioachim Tomoiagă de la Mănăstirea Nicula - aflat la studii la Institutul de la Bossey, și de pr. prof. Viorel Ioniță. Credincioșii ortodocși români au dat răspunsurile la ultima parte a Sfintei Liturghii. La momentul predicii, Arhiepiscopul Job a dat citire următoarei Enciclici care s‑a citit în toate eparhiile din jurisdicția Patriarhiei Ecumenice:

„Enciclica Patriarhală și Sinodală pentru întrunirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe Bartolomeu, prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic,

Harul și pacea lui Dumnezeu să fie cu întreaga pleromă a Bisericii!

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă - ca un suveran îmbrăcat în purpură de pânză fină -, împodobită cu sângele martirilor, cu lacrimile sfinților, cu strădaniile și sacrificiile mărturisitorilor credinței, prăznuiește astăzi ziua sa onomastică. Ziua care a fost pe drept cuvânt numită Duminica Ortodoxiei, în care, după secole de lupte aspre, a strălucit adevărul și s‑a impus asupra minciunii, când a fost restabilită cinstirea sfintelor icoane, în calitatea lor de purtătoare ale prezenței personale și ale harului dumnezeiesc al Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu întrupat și al Sfinților Săi. Astfel, a fost recunoscut și proclamat încă o dată că «Cuvântul S‑a făcut trup şi S‑a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia‑Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr» (Ioan 1, 14), Cuvântul Care a onorat și sfințit, astfel, creația materială și trupul nostru, pentru a ne permite să devenim «părtaşi dumnezeieştii firi» (I Petru 1, 4) și să ne împăr­tășim din Harul divin și din viața divină.

Pentru a stabili acest mare adevăr mântuitor, combătut de detractorii cinstirii sfintelor icoane, Biserica a pornit și de această dată pe aceeași cale, pe care a urmat‑o fără preget de‑a lungul istoriei sale, pentru a face să prevaleze adevărul față de minciună și această cale nu a fost alta decât sinodalitatea. Nu este totdeauna ușor a discerne între adevăr și minciună, între Ortodoxie și erezie. Ereticii cred și ei că dețin adevărul și vor exista totdeauna unii oameni care să‑i califice drept eretici pe cei care nu împărtășesc ideile lor. În acest caz, Biserica nu recunoaște decât o singură autoritate: Sinodul și episcopii săi canonici. Fără decizii sinodale, este imposibil să deosebești Ortodoxia de erezie. Toate dogmele Bisericii și sfintele sale canoane sunt marcate de sigiliul sinodalității. Ortodoxia este Biserica sinodalității.

Biserica Ortodoxă a pus dintotdeauna accentul pe acest principiu eclesiologic, pe care ea îl aplică cu fidelitate pe plan local; care a fost în vigoare pe parcursul multor secole la nivel ecumenic sau panortodox; practicarea sa a fost însă multă vreme întreruptă din motive de circumstanțe istorice. Astăzi, avem bucuria de a anunța oficial, de la Sfântul Scaun Ecumenic, că, prin Harul lui Dumnezeu și cu acordul Întâistătătorilor Preasfintelor Biserici Ortodoxe, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe întregi, decis de mai bine de 50 de ani, va avea loc în insula Creta, din 18 până în 27 iunie următor. Lucrările sale vor începe prin săvârșirea panortodoxă a Dumnezeieștii Liturghii în Biserica «Sfântul Mina» din Heraklion, în timpul sărbătoririi solemne a Rusaliilor, și vor continua la Academia Ortodoxă de la Kolymbari, din Chania. Acest Sfânt și Mare Sinod va fi prezidat de smerenia noastră, înconjurat de ceilalți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe, și membrii săi vor fi delegațiile compuse din ierarhii numitelor Biserici.

Scopul prim și importanța acestui Sinod Panortodox constă în a demonstra că Biserica Ortodoxă este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, unită prin Taine, mai ales prin Dumnezeiasca Liturghie, ca și prin credința ortodoxă și prin sinodalitate. De aceea, a fost pregătit îndelungat printr‑o serie de comisii și conferințe presinodale, astfel încât documentele care vor reieși din hotărârile sale să fie însuflețite prin unanimitate și ca mesajul său să fie enunțat «de o singură voce și cu o singură inimă».

Temele pe care le va trata Sfântul și Marele Sinod, definite la nivel panortodox în momentul în care a fost decisă întrunirea sa, se referă mai ales la probleme de structură și de viață internă a Bisericii Ortodoxe și care necesită o soluționare imediată, ca și unele referitoare la relațiile Ortodoxiei cu ceilalți creștini și la misiunea Bisericii în epoca noastră. Desigur, știm că lumea așteaptă să audă glasul Bisericii Ortodoxe cu privire la numeroase probleme arzătoare care-i preocupă pe contemporanii noștri. Totuși, noi am considerat că era necesar ca Biserica Ortodoxă să reglementeze mai întâi unele ches­tiuni de ordin intern, înainte de a adresa cuvântul său către lume, ceea ce ea nu a încetat să considere că este de datoria sa. Faptul de a manifesta sinodalitatea sa la nivel mondial, după atâtea secole, constituie primul pas decisiv înainte și sperăm că, prin Harul și cu ajutorul lui Dumnezeu, acest Sinod va fi urmat de altele, prin întrunirea altor Sinoade Panortodoxe.

Iubiți frați și fii preaiubiți în Domnul,

Marile evenimente istorice sunt dirijate prin Harul lui Dumnezeu, care, în definitiv, este Stăpânul istoriei. Noi sădim și udăm, dar numai Dumnezeu face să crească (cf. I. Cor. 3, 8). Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie într‑adevăr un eveniment istoric și noi numai lui Dumnezeu încredințăm soarta lui. De altfel, apelăm la toți credincioșii ortodocși din întreaga lume, clerici și mireni, să se roage lui Dumnezeu în Treime pentru ca El să reverse binecuvântările Sale asupra acestui eveniment, ca prin el să se întărească Biserica Sa și să fie preaslăvit Prea­sfântul Său Nume. Vremurile sunt critice și trebuie ca unitatea Bisericii să servească drept model unității umanității bântuite de diviziuni și de conflicte. Reușita Sfântului și Marelui Sinod îi implică pe toți membrii Bisericii, care sunt invitați să se intereseze de el. Textele aprobate la nivel panortodox și care vor fi supuse Sfântului și Marelui Sinod sunt deja publicate și puse la dispoziția fiecărui credincios de bunăvoință, pentru ca fiecare să fie informat corect, dar și pentru ca fiecare să‑și exprime părerea sa și să spună ce așteaptă de la Sfântul și Marele Sinod.

Anunțând ceea ce precede pleromei întregii Biserici Ortodoxe pretutindeni în lume, în această solemnitate, rugăm pe Domnul Dumnezeu să acorde pe deplin Bisericii Sale și vouă, tuturor, Harul și binecuvântarea Sa și să dea lumii întregi «pacea totdeauna şi în tot chipul» (II Tes. 3, 16).

În anul de har 2016, 20 martie din al 9‑lea indiction, semnează:

Bartolomeu al Constantinopolului, sârguitor rugător către Dumnezeu;
Ioan de Pergam, rugător către Hristos;
Isaia de Denver, rugător către Hristos;
Alexie de Atlanta, rugător către Hristos;
Iacob al insulelor Prinkiponisa, rugător către Hristos;
Iosif de Proikonissos, rugător către Hristos;
Meliton de Filadelfia, rugător către Hristos;
Emanuel al Franței, rugător către Hristos;
Niceta al Dardanelelor, rugător către Hristos;
Nicolae de Detroit, rugător către Hristos;
Gherasim de San Fancisco, rugător către Hristos;
Maxim de Silivri, rugător către Hristos;
Amfilohie de Adrianopol, rugător către Hristos”.
(Traducere din limba franceză de pr. prof. dr. Viorel Ioniță)