Sărbătoarea Sfântului Pantelimon la Mănăstirea Bogdăniţa

Luni, 27 iulie, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bogdăniţa, Protopopiatul Bârlad, judeţul Vaslui, cu prilejul hramului sfântului aşezământ, ne-a transmis părintele Cosmin Gubernat, consilier cultural şi media bisericesc al eparhiei.

Din soborul slujitorilor au făcut parte părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Vasile Lăiu, părintele stareţ Timotei Condurache, precum şi preoţi din parohiile învecinate.

În cuvântul de învăţătură, ierarhul Huşilor a vorbit despre intensitatea credinţei martirilor şi despre modul cum Sfântul Pantelimon şi-a identificat propria viaţă cu viaţa lui Hristos: „Atât de puternică era credinţa lui, încât numai prin simpla săvârşire a  semnului Sfintei Cruci îi vindeca pe cei în sufe­rinţă. Îmbina arta vindecării trupeşti cu puterea harului lui Dumnezeu. Aşa ar trebui să fie viaţa fiecărui medic. Pe lângă priceperea din punct de vedere ştiinţific, este nevoie şi de har, de darul pe care Dumnezeu îl dă celor credincioşi. Mărturisea foarte frumos un medic că el are sentimentul că în operaţie nu el operează, ci Hristos. Sunt atâtea situaţii imprevizibile în care numai Dumnezeu, prin intervenţia Sa minunată, ajută să fie dus la bun sfârşit actul medical. Sfântul Pantelimon nu s-a lepădat de Hristos. În timp ce suporta chinurile din partea celor care îl prigoneau şi îl calomniau, încercând ca prin suferinţa fizică să îl determine să renunţe la Hristos, el se ruga pentru toţi aceştia. În acele momente, i S-a arătat Domnul din cer, spunându-i că nu se va mai numi Pandoleon, ci Panteleimon, adică «cel a tot milostiv»”.

Ierarhul Huşilor i-a îndemnat pe cei prezenţi să înveţe din pilda vieţii Sfântului Pantelimon şi din curajul său de a mărturisi credinţa în Hristos:
„Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este un exemplu de mărturisire pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă a trăit într-un context ostil, iar creştinii erau minoritari, el nu a pus nimic din cele ce ţin de lumea aceasta mai presus de credinţa în Hristos. A mărturisit, cu preţul vieţii sale, despre dragostea lui Hristos faţă de cei din jurul său. Aşa ni se spune în Evanghelie: «Aşa veţi da dovadă că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unul pe celălalt». Cred că mulţi am picat la acest examen. Este multă lipsă de dragoste, mai ales între noi, creştinii. Ne înfricoşăm dacă suntem prigoniţi, batjocoriţi, calomniaţi, aşa cum a fost Sfântul Pantelimon. Cei care nu credeau în Hristos îl acuzau pe Sfântul Pantelimon că era vrăjitor şi că face scamatorii vindecând pe cei bolnavi. Să nu ne închipuim că lucrurile acestea nu se repetă şi astăzi. Credinţa este ironizată, persiflată. Noi ar trebui să avem în minte cuvântul lui Hristos: «Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni». Să luăm aminte la viaţa Sfântului Pantelimon, la smerenia şi bunătatea lui. Să fim, pentru cei din jurul nostru, prin tot ceea ce facem, cel puţin mângâiere şi odihnă. Să nu amplificăm suferinţa în sufletul oamenilor, ci, prin prezenţa noastră, prin atitudinea noastră, să simtă dragoste, bunătate şi mângâiere”.