Sărbătorirea hramului istoric al vechii lavre monahale de la Cernica

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a aflat duminică, 6 august, în ziua praznicului Schimbării la Față a Domnului, în mijlocul obștii monahale a mănăstirii ilfovene Cernica, care și-a sărbătorit hramul istoric, ales de Sfântul Calinic de la Cernica, ctitor și ocrotitor al vetrei de rugăciune. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură, în care a explicat că evenimentul Schimbării la Față a Domnului „are rol pregătitor pentru ucenici, ca să nu se întristeze peste măsură, pentru că Cel care va suferi moarte pe cruce va învia din morți”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat înțelesurile duhovnicești ale sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos: „Mântuitorul S-a schimbat la față ca să arate ucenicilor ca atunci când Îl vor vedea desfigurat pe cruce din cauza durerii, să-și aducă aminte că El este Domnul slavei, Cel transfigurat și să se întărească în credința că pătimirea Sa este de bunăvoie. De bunăvoie a mers spre pătimire, spre suferința crucii și a trecut prin moarte și a ajuns la Înviere. Schimbarea la Față, în care Hristos Domnul Își arată slava dumnezeirii Sale, este o anticipare, o arătare înainte a slavei Învierii lui Hristos. De aceea, ea are rol pregătitor pentru ucenici, ca să nu se întristeze peste măsură, pentru că Cel care va suferi moarte pe cruce va învia din morți”. 

În continuare, Patriarhul României a explicat și de ce această sărbătoare a fost fixată în ultima lună a anului bisericesc și nu în perioada Postului Mare, dat fiind că evenimentul Schimbării la Față a avut loc cu puțin timp înainte de Sfintele Pătimiri ale Domnului: „Părinții Bisericii au rânduit ca această slavă a lui Hristos de la Schimbarea la Față să fie înțeleasă și ca slavă nu numai a Învierii și a Înălțării Sale la cer după ce trece prin suferință și moarte, ci și slava celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos la sfârșitul lumii. Așa după cum ne arată cântările sărbătorii, Mântuitorul Iisus Hristos S-a schimbat la față ca să ne arate și slava trupului celui dintâi la care trebuia să ajungă Adam, primul om, dacă era ascultător față de Dumnezeu. Dar din cauza păcatului, a pierdut slava, lumina dumnezeiască a harului și a trebuit să Se întrupeze Noul Adam, Iisus Hristos, ca să ne arate slava la care este chemat omul în Împărăția cerurilor”, a spus Preafericirea Sa. 

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat ce semnifică faptul că la Schimbarea la Față a Domnului erau prezenți Moise și Ilie, care vorbeau cu Iisus despre viitoarele Sale pătimiri, martori la acest moment fiind și trei ucenici ai Domnului: „Acum vedem că și Moise, și Ilie, pe Muntele Tabor, vorbesc cu Iisus Hristos față către față, pentru că în Vechiul Testament Hristos încă nu luase chip de om. Dar după ce S-a întrupat și a devenit om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, ei au putut vedea fața lui Dumnezeu prin fața umană preaslăvită a lui Iisus Hristos. Iată cum dorința lor de a vedea fața lui Dumnezeu a fost doar amânată. Nu au putut să vadă nici Moise și nici Ilie fața lui Dumnezeu, dar acum, pe Muntele Tabor, vorbesc față către față cu Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Evanghelie după Luca ne spune că vorbeau despre pătimirea Sa și despre cele ce se vor întâmpla cu El în Ierusalim. Vorbeau despre pătimirea Sa, iar aceasta arată că Mântuitorul unește în slava Sa pe toți prorocii și pe toți drepții Vechiului Testament. Iar faptul că era și cu trei ucenici, El ne arată aici chipul Bisericii Sale, care este adunarea în slava și bucuria Preasfintei Treimi a prorocilor, a drepților și a apostolilor, așa după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni”.

Totodată, Patriarhul României a evidențiat legătura dintre praznicul acestei zile și mișcarea isihastă: „Lumina aceasta veșnică a slavei Schimbării la Față nu este lumină naturală, ci lumină necreată, lumină neapusă, lumina slavei Preasfintei Treimi. Aceasta se dăruiește oamenilor care se roagă mult, se curățesc de păcate prin pocăință și se îmbogățesc în fapte ale iubirii smerite și milostive. Acea categorie de sfinți din Biserică, mult rugătoare, se numește ceata sfinților cuvioși isihaști, ceata rugătorilor care caută pacea lui Dumnezeu și liniștea sufletului în rugăciune. De aceea, începând cu secolul al 14-lea, la Bizanț și în Muntele Athos, și apoi în Balcani, se dezvoltă puternic mișcarea rugăciunii neîncetate sau rugăciunii inimii. Zicând des această rugăciune, sfinții isihaști s-au învrednicit prin mila lui Dumnezeu să preguste încă din viața aceasta pământească bucuria și frumusețea slavei Taborului pe care au văzut-o și Apostolii Petru, Iacob și Ioan. (…) În secolul al 14-lea, mișcarea isihastă s-a extins în Bulgaria, Serbia și în Țările Române. (…) Această mișcare a reapărut și s-a întărit în secolul al 18-lea prin mișcarea isihastă de la Neamț, din Moldova, unde în jurul Sfântului Paisie de la Neamț au apărut o mulțime de rugători isihaști călugări din mai multe țări. (…) Și Mănăstirea Cernica a făcut parte dintre mănăstirile isihaste, pururea rugătoare prin rugăciunea neîncetată a inimii sau a coborârii minții în inimă. Aceasta explică de ce sărbătoarea Schimbării la Față a fost dată ca hram acestei biserici de către Sfântul Calinic de la Cernica, pentru că el însuși a fost un isihast, un rugător neîncetat și făcător de minuni”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

La final, Preafericirea Sa a dăruit Mănăstirii Cernica tămâie naturală din Oman, precum și mai multe cărți cu conținut religios apărute la Editurile Patriarhiei Române. La rândul său, protosinghelul Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica, i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cuvântul de învățătură și binecuvântare și i-a dăruit un buchet de flori.