Schitul gorjean Crasna, o ctitorie de peste 500 de ani

La 30 de kilometri de municipiul Târgu Jiu, în direcţia Rânca-Novaci, stă de mai bine de 500 de ani Schitul Crasna. Legat de numele voievodului muntean Vlad Călugărul, străvechiul lăcaş mănăstiresc a adunat întru sine istorie, spiritualitate, şi mai ales binecuvântarea prezenţei tainice a harului dumnezeiesc, oferită în dar vieţuitorilor săi şi credincioşilor care-i trec pragul.

Din punct de vedere lingvistic, cuvântul „crasna“ este de origine slavonă, însemnând „frumoasa“. Este în fapt imaginea ce ar putea descrie cel mai bine aceste locuri binecuvântate prin prezenţa lui Dumnezeu. Prima atestare documentară se face pe la anul 1486, în vremea domnitorului Vlad Călugărul, care, după mărturia izvoarelor, „întăreşte jupanului Roman şi popii Jitian mai multe sate, între care şi Crasna (din sinodiconul sfântului lăcaş)“. Această rânduială, statornicită de însuşi domnul ţării, pare să fi fost legată de o aşa-zisă vină a sătenilor care „au prădat în munţi pe Dobromir, marele ban al Olteniei, în timp ce acesta încerca să treacă în Transilvania, la 1587, noiembrie 18“. Drept pedeapsă, ei au primit subordonarea către urmaşii marelui ban, la Crasna ajungând să stăpânească marele slujer Calotă şi logofătul Gheorghe. După 1600, izvoarele îl menţionează ca boier de plai pe Dumitru Filişanul, nepotul banului Dobromir şi vărul doamnei Stanca, soţia marelui voievod Mihai Viteazul.

Vizitată de Paul de Alep

Şi cum pe vremea aceea nu încăpea vorbă de aşezare fără lăcaş de închinare lui Dumnezeu, crăsnenii au ridicat mai întâi o bisericuţă de lemn, înlocuită ulterior cu o frumoasă biserică din zid, ridicată la anul 1636, care dăinuieşte şi astăzi. Mărturie spre cuvântarea acestor fapte minunate stă astăzi pisania cinstitului aşezământ monahal, cioplită în piatră cu litere chirilice, aşezată pe frontonul bisericii. Iată textul ei: „Cu vrerea Părintelui şi cu ajutorul Fiului, şi cu săvârşirea Sfântului Duh, adeverit, adecă eu, robului lui Iisus Hristos, jupan Dumitru, vel(mare) pitar, cu feciorii lui câţi i-au dat lui Dumnezeu şi n-au cruţat/avuţia, ci au făcut aceasta, ci au făcut această Sfântă Mănăstire, în zilele bunului Io Matei Voievod Basarab, la leat 7145 (1637), luna septembrie, zilele 24“.

În decursul vremii, pe la Crasna au trecut personalităţi de marcă ale vieţii bisericeşti, aşa cum a fost de pildă Macarie, patriarhul Antiohiei, şi secretarul său, Paul de Alep. Ultimul o menţionează chiar în cunoscutele sale însemnări ca fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae.

Tâmpla bisericii, printre cele mai frumoase din ţară

Târnosirea iniţială a bisericii s-a făcut fără pictură, fiind împodobită doar tâmpla cu icoane de rară frumuseţe. Catapeteasma a fost sculptată între anii 1648 şi 1654. Este una dintre cele mai frumoase din ţară. În perioada 1756-1757 a fost finalizată pictura de către zugravii Grigorie şi Ioan, tată şi fiu. Toate aceste împliniri au fost consemnate într-o nouă pisanie, aşezată deasupra intrării în naos. De aici mai aflăm că egumen al sfintei mănăstiri era preacuviosul ieromonah Vartolomeu, „feciorul răposatului popei Ioan Hotinescu ot (din) Dragoteşti“.

În perioada comunistă, în egumenia Schitului Crasna, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei l-a statornicit pe ieromonahul Agaton, nimeni altul decât Sandu Tudor, iniţiatorul mişcării spirituale „Rugul Aprins“, de la mănăstirea bucureşteană Antim. Astăzi, la Schitul Crasna se păstrează aceeaşi rânduială sfântă. Monahii pun în permanentă lucrare rugăciunea, împletind-o cu munca şi grija faţă de pelerini.