Scopul credinței este dobândirea vieții veșnice

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a tâlcuit ieri, în cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale, pericopa evanghelică rânduită a se citi în Duminica a 2-a după Paști (a Sfântului Apostol Toma). În Evanghelia după Ioan (cap. 20, vv. 19-31) este relatată prezența Domnului nostru Iisus Hristos în mijlocul ucenicilor Săi, mai întâi în seara zilei Învierii Sale, iar apoi după 8 zile, când a primit mărturisirea de credință a Sfântului Toma.

Patriarhul României a subliniat faptul că în Duminica Tomei trebuie să aducem mul­țu­mire lui Dumnezeu mai ales pentru darul credinței, pe care El îl oferă tuturor oamenilor din dorința ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Timotei 2, 4). Pentru a-l încredința pe Sfântul Apostol Toma de adevărul sau realitatea Învierii Sale, la 8 zile după prezența în mijlocul ucenicilor adunați de frica iudeilor, Mântuitorul a trecut din nou prin ușile încuiate și a stat în mijlocul lor, având un dialog cu apostolul care lipsise de la întâlnirea precedentă. „Domnul Iisus Hristos, voind să-l vindece pe Toma de îndoială, pe un ton de mustrare i-a arătat acestuia realitatea sau adevărul Învierii Sale din morți, printr-o dovadă palpabilă, fizică, de atingere a Trupului Său înviat din morți. Îndată ce Sfântul Apostol Toma a atins cu degetul lui semnele cuielor din mâinile lui Iisus și cu mâna lui a atins semnul lăsat de sulița care I-a străpuns coasta lui Iisus, el nu a zis: «Cred că ai înviat din morți», ci a exclamat cu frică și multă evlavie: «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Acesta era un lucru de neconceput pentru un evreu, care avea tradiția de secole să afirme că Dumnezeu este nevăzut și necuprins”, a spus Preafericirea Sa. Sfântul Apostol Toma nu a mărturisit doar adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos, ci și dumnezeirea Sa: „Toma a atins cu mâna Trupul văzut al lui Iisus Cel Înviat și L-a mărturisit pe Dumnezeu Cel nevăzut, prezent în Trupul Său omenesc înviat; a atins cu mâna Trupul limitat și a mărturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat; a atins Trupul lui Iisus Hristos zămislit de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și a mărturisit pe Dumnezeu Creatorul, Cel necreat; a atins coasta Omului Iisus Cel răstignit și înviat și a mărturisit pe Dumnezeu-Omul, Care a biruit moartea și a dăruit omenirii viață veșnică. Deși la început Sfântul Toma s-a îndoit de Învierea lui Hristos, totuși după ce L-a întâlnit personal și a atins Trupul Lui cu mâna sa, îndoiala lui a fost biruită sau vindecată, iar el a devenit un mărturisitor puternic al Învierii lui Hristos și al dumnezeirii Sale”.

O legătură vie a omului credincios cu Dumnezeu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre scopul și roadele credinței în viața omului, pornind de la cuvintele Domnului: „Fericiți sunt cei care, deși n-au văzut pe Hristos Cel înviat cu ochii trupului lor, totuși au crezut în El. Prin urmare, cre­dința nu este o vedere fizică, trupească, prin simțuri, ci una spirituală, duhovnicească, o cunoaș­tere a realităților spirituale nevăzute și netrecătoare. Mântuitorul Iisus Hristos îi fericește pe cei care au această putere sau capacitate spirituală de a cunoaș­te realitățile nevăzute, de a vedea prezența lui Dumnezeu dincolo de vederea fizică prin sim­țuri. Scopul credinței nu este o binefacere trecătoare, ci dobândirea vieții veșnice prin unirea omului cu Dumnezeu. Credem în Iisus Hristos Cel înviat pentru că vrem să trăim veșnic în iubirea Lui, în lumina și bucuria Prea­sfintei Treimi. Credința nu este o simplă convingere intelectuală, de ordin filosofic sau cultural, ci este o legătură vie a omului credincios cu Dumnezeu Cel viu, Creatorul lumii, Care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor S-a făcut Om și a dăruit oamenilor viață veș­nică”.

Pericopa evanghelică a Duminicii a 2-a după Paști se încheie cu o concluzie esențială referitoare la credință: „Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui” (Ioan 20, 31). „În finalul ei, Evanghelia de astăzi nu se referă numai la credința și mărturisirea lui Toma, ci se referă la toți cei care vor crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar rodul credinței lor în Hristos este viața veșnică. Prin urmare, când noi, creștinii, mărturisim credința în Iisus Hristos și în Învierea Lui, arătăm că dorim să avem viață veșnică”, a spus Patriarhul României.