Scrisorile lui Andrei Şaguna către braşoveni

Pe vremea în care se aruncau în foc cărţi şi documente, portrete şi tablouri ale slujitorilor bisericeşti, până în 1965, acestea se ţineau ascunse în podul Bisericii "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului. Când vremurile tulburi au trecut, au început să fie coborâte în arhiva bisericii şi chiar cercetate sau catalogate. Aceasta a fost soarta documentelor marelui ierarh transilvănean, Andrei Şaguna. Ele au fost publicate în patru volume de Editura Andreiană a Arhiepiscopiei Sibiului.

Ioan Lupaş subliniază dificultatea de a-l cunoaşte pe mitropolitul Andrei Şaguna în prefaţa monumentalei sale cărţi dedicate marelui ierarh Andrei baron de Şaguna (Ion Lupaş, "Mitropolitul Andreiu baron de Şaguna - Scriere comemorativă", Sibiu, Editura Consistoriului Mitropolitan, 1909, p. 9.), considerând că "pentru toţi românii de bine, acest nume (al lui Şaguna) va trebui să răsune cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă a datoriilor faţă de lege şi neam".

Vorbind parcă pentru noi, cei de azi, acelaşi exeget ne asigură că "această cunoaştere poate nu numai să deschidă izvor de întărire şi îmbărbătare pentru tinerimea noastră, cu mintea înpăingenită de prejudecăţile regretabile şi tendenţioase ale unei educaţii străine, ci va fi chemată în acelaşi timp să arate pentru toate sufletele, slăbite şi chinuite de îndoială". Apostolul Pavel ne poruncea: "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu... să le urmaţi credinţa" şi încercăm să restituim cunoaşterii documente bine conservate de istorie în Şcheii Braşovului, dar ocultate în împrejurări tragice ale vremurilor ce au trecut.

Scrisorile lui Şaguna, ascunse în podul bisericii

Documentele marelui ierarh transilvănean Andrei Şaguna dovedesc cu autenticitate valoarea acestui mare ierarh-cărturar, văzută prin prisma documentelor din Şcheii Braşovului, păstrate în fondul documentar al Muzeului Bisericii "Sf. Nicolae", alături de alte 30.000 de documente catalogate (între timp) şi alte numeroase documente (44 metri liniari) necatalogate şi care îşi aşteaptă în continuare recepţionarea pentru a fi puse în lumina cunoaşterii. Primind înţelegere şi părintească colaborare a Înalt Preasfinţiei Sale Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, s-a pus în cunoaştere parte din aceste documente în cele patru volume publicate recent de Editura Andreiană Sibiu.

Documentele descoperite în arhiva istorică a Bisericii "Sf. Nicolae" din Şcheii Braşovului, care poartă autograful marelui ierarh, poartă încă, parte dintre ele, urmele ultragiilor create de cei care le aruncaseră pe foc, multe dintre documente având încă file arse. Îl găsim, prin aceste documente în dialog, adeseori intime, cu preoţii şi protopopii (Ioan Popazu, Petru Gherman, Ioan Meţianu, Iosif Barac şi Ioan Petric), care administrau în perioada şaguniană cele trei protopopiate braşovene şi aveau nevoie de gândirea, înţelepciunea şi sfatul părintesc ale marelui ierarh. Facem aici doar o sumară prezentare cronologică a mărturiilor aflate în aceste documente, întrucât în volumele amintite este redat textul integral al acestora.

Vicarul de la Sibiu scrie braşovenilor

La 17 iunie 1846, la 38 de ani, Andrei Şaguna este trimis la Sibiu ca vicar general al bisericii ardelene, începându-şi activitatea de vicar în 21 august/2 septembrie 1846. Găsea în Ardeal o episcopie dezorganizată în urma celor trei episcopi sârbi (Dionisie Novacovici 1761-1767; Sofronie Chirilovici 1770-1774; Ghedeon Nichitici 1783-1788 şi Gherasim Adamivici 1789-1796) şi un episcop mai puţin activ şi mult prea permisiv cu preoţii, Vasile Moga 1810-1845, încorsetat şi de autorităţile timpului prin cele 19 puncte impuse. Găsea doar un curs de şase luni pentru candidaţii de preoţie, altul de şase săptămâni pentru învăţători şi un directorat al şcolilor naţionale neunite (condus din veacul al XVIII-lea de braşovenii Dimitrie Eustatievici şi Radu Tempea V), lăsat în voia sorţii, sub mai puţina administrare a lui Moise Fulea. Deja în toamna anului 1846 cursul clerical ajunge să se desfăşoare pe o perioadă de un an. Cu ocazia alegerii episcopului Şaguna ca vicar general al Ardealului, Reprezentanţa din Şchei trimite la Sibiu pe protopopul Popazu şi pe epitropii Nicolae Dima şi Ioan Pantazi (tatăl viitorului protosinghel, înfiat de Şaguna). Reveniţi la Braşov, în şedinţa din 7 martie 1847, aceştia raportează între altele că "s-au încredinţat că e mare lipsă de veşminte episcopeşti pentru episcop, cât şi pentru împreună slujitorii preoţi", motiv pentru care Reprezentanţa aprobă 1.500 fl.

Circularele din 1846 şi scrisorile acestei perioade confirmă deja un program de muncă social-pedagogică, întrucât ele vizează preocupările ierarhului pentru educaţia tinerimii, starea morală şi materială a ţăranilor, încercând să stârpească greşitele moravuri publice. Scrisorile adresate direct preoţilor, prin intermediul protopopilor braşoveni, confirmă pe deplin această preocupare. Multă grijă manifestă ierarhul faţă de comportamentul preoţilor, insistând asupra îmbrăcăminţii (să poarte reverenda, să nu-şi radă barba, să nu cerceteze jocurile şi crâşmele etc.). Documentele de mai jos vin să completeze aceste informaţii.

"Pentru ca să se ştie şi cunoaşte aici starea averilor bisericilor de legea noastră din tot clerul - scrie episcopul Şaguna protopopului braşovean Ioan Popazu în 6 octombrie 1846 - se porunceşte Fr(ăţiei) Tale că în tot anul sa ieie socoteală de la ctitorii respectivelor biserici frăţiei tale protopopeşte încredinţate, care numai spre acel sfârşit să se ţină lângă fiecare biserică, apoi după acel protocol să scoţi frăţia ta un extract după formularul aici sub. (i se oferă un model de protocol, păstrat şi azi în arhiva muzeului) umplând rubricile lui şi după cum vor fi stările dimprejur iar extracturile toate de la toate bisericile fr(ăţiei) tale încredinţate să le bagi într-un conspect şi acel conspect să-l trimiţi negreşit cu sfârşitul fiecărui an încoace. Iară de este vreo biserică în protopopiatul fr(ăţiei) tale în care nu este obicei a se aduna dumineca şi în sărbători milă pe seama bisericii cu discul, acel obicei numaidecât să-l introduceţi, şi ce se va aduna să faci rânduiala să se scrie şi să se păstreze cu toată credinţa, ca să aibă bisericile de unde să-şi cârpească lipsele la vreme de nevoie".

Matricole de botez, căsătorie şi deces

Un an frământat pentru noul vicar general al Episcopiei Ardealului este 1847, în condiţiile în care evenimentele revoluţiei se prevedeau prin diferite manifestări publice. Şaguna continuă cu aplomb activitatea pastorală, primind în 15 aprilie 1847 de la guvern îngăduinţa de a face "vizitaţie canonică în eparhie". "De la ostenelile D-lui vicar, ca bărbat al păcii, aşteptăm numai rezultate mângăitoare şi odihnitoare", scria Gazeta de Transilvania în nr. 3 din 1847. În ţinutul braşovean se implică (aşa cum dovedesc documentele din acest an) în rezolvarea problemelor sătenilor din Râşnov şi Bran sau în acţiunea filantropică de a colecta bani pentru sinistraţi. Dă multă atenţie sectorului administrativ bisericesc, îndrumând pe preoţi pentru alcătuirea matricolelor de botez, cununie şi deces, dar şi pentru recensământul populaţiei, emiţând chiar şi un formular tip pentru realizarea corectă a acestuia. "Ca în cauză de căsătorie de căte ori să vor da afară extracturi matriculare din protocoale botezaţilor, cununaţilor şi a bunelor învoiri, spre încunjurarea confuziilor şi neînţelegerilor, totdeauna cu cea mai mare acuraţie să să apună (aşeze) zioa, luna şi anul Botezului, Bunei învoiri, făcutelor 3 vestiri şi a cununei asemenea", preciza Şaguna în scrisoarea din 18 martie 1847. "Cu toată acuraţia să faci şi pre acest Anu Conscripţia Protopopiatului său şi poruncind aspru subordinaţilor Preoţi ca să fie cu cea mai mare băgare de samă în arătarea Numărui familiilor şi a sufletelor din Parohii şi până la sfârşitul alui Noemvrie viitoriu să o aşterni încoace", scria Şaguna protopopului braşovean în 21 octombrie 1847.

Recomandări didactice şi morale

Preocupat de culturalizarea preoţilor şi, prin intermediul lor, a populaţiei săteşti şi orăşeneşti, Şaguna recomandă prima carte didactică ("Geografia Ardealului") şi prima carte morală ("Împotriva băuturii"). "Cui din binecuviinţăniile voastre nu-i cunoscută lipsa ceaia de obşte ce o simţim în privinţa cărţilor trebuincioasă pentru instituţia tinerimii noastre în şcoalele elementare ce avem?", întreba ierarhul în scrisoarea din 22 aprilie 1847, prin care prezintă spre cunoaştere noile cărţi apărute, îngrijorat că "tot mai tare să lărgeşte prin o altă cărticică despre tristele urmări a beuturii vinarsului pentru poporul nostru nu mai puţin folositoare. Drept aceaia - încheia ierarhul - să să comăndă Bineînuviinţăţiior Voastre ca mari în trebi pe subordinaţii şi pretoţi creştinii noştri cu atăta mai vărtos să-i îndemnaţi aceste mult folositoare cărticele".

"Onorate D. Protopresbyter! - se adresa în 2/19 februarie 1847 episcopul Şaguna protopopului braşoven Petru Gherman într-o grafie latină de tranziţie şi un limbaj încă tributar cunoaşterii perfecte a limbii române, respingând propunerea de cununie pentru nişte tineri din Vlădeni, pe motivul că nu a respectat dispoziţiile episcopiei - La relaţiile Fratz(iei Tale) din 20 ianuar a.c. prin quare ceri dispensa rudenia en gradul a 5-lea de cuscrie entre Ioann Stoia şi Pelegia Steblea amândoi din Vlădeni invită să arăţi a se dispensa de o vestire Iacob Vlad şi Elena Dragoş tot din numitul sat născute, se rescrie Fratz enapoi precum aquest Consistoriu din motivele prin Fratz(ia Ta) en toate descoperite împărtăşeşte preoţilor toate dispenzaţie şi întăreşte atinsul de rudenia aretate şi de o vestire spre a se putea cununa cu 2 nemaifiind alte vestiri care loruşi empedeca căsătoria..".

Soluţii pentru împăcarea preoţilor

În 4 februarie acelaşi an, Şaguna îl sfătuia pe protopop cum să soluţioneze situaţia conflictuală dintre preoţii codleni Gheorghe Pascu şi Petru Vlad, dispunând ca "Petru Vlad, qua dânsul ar fi silit din partea Binecuv. Tale a da suspensului quelluialalt Preot de acollo, George Pascu zsumetate(jumătate) numai din Veniturile Parochiei aquestuia din urmă...(iar) Parochu Petru Vlad nu are de a întoarque Suspensului de la funcţie Preot George Popu mai mult dequatt sumetate din veniturile numai din Parochiea lui George Pascu curgătoare sau dequa satul Codlea nu este-n 2 Parochii impărţiţi ¼ din veniturile din întregul satu curgãtoare, remanãnd ¾ recurentului Petru Vlad".

După şase zile, în 10 februarie, sfătuieşte pe protopop să împace pe proţii Stan Băncilă şi Bucur Budaşcu din Tohanul Nou, cerându-i cu asprime "să-i poruncesti a-şi da cât mai curend Declaratiea şi respuns exculpatroiu la toate aquelle 7 puncturi, quare dinpreună cu împărtăşitele acte, fără intârziere să le aşterni încoace".

În aceeaşi zi (10 februarie 1847) scrie protopopului Gherman în privinţa cantorilor din Zărneştiâ: "qua pre susnumiţii suplicanţi se-i îndrepţi a se îndestula cu Dispositia laudatului D. Director în privinţia Cantorilor făcută şi a fi în linişte şi în pace...", obligându-i pe cantori (care erau şi slujitori ai şcolii) să respecte dispoziţiile directorului şcolilor naţionale neunite din Transilvania, Moise Fulea. Neobosit, marele ierarh scrie în aceeaşi zi protopopului Gherman cum să rezolve problema râşnovenilor care se plâng de obligaţiile nefireşti pe care le au pentru "slujba împărătească". "Îndurerându-se Inaltiatul Reg. Gubernu a hotărî prin Praţiosul său Decret din 12 Ian. A.c. N.ro 248 - preciza Şaguna în acelaşi limbaj greoi din perioada începuturilor scrisului cu alfabet latin - qua querere Servitorilor bisericesci din Oraşiul Reşnov spre a se scuti de purtarea greutăţilor comune şi a slugibelor aşternută cu plebea la aquell Inalţiat aşternută, qua netemeinică, se nu se eae în niqui o bagare de samă şi suplicaţii se poarte aqestea, de la quare nequi servitorii bisericeşti ai altor confessi nu sunt luaţi afară - qua şi pene aquum se comită Binecuviinţieniei Tale qua aquestă îndurată Hotărâre se o faci cunoscută numiţilor Servitori bisericesci din Resnov spre cunoştinţia şi nedreptare".

Solicită ajutoare pentru năpăstuiţi

În aceeaşi zi emite circular (tipărit), cerând ajutoare pentru sinistraţii din "comitatul Hunedoarii care prin un foc groaznic mai de tot s-au prefăcut în cenuşă şi lăcuitorii lui au ajuns la ce mai de pe urmă sărăcie... spre ajutorul lor să mijlociţi - dispunea ierarhul - prin preoţii voo subordinaţi a să aduna şi de la creştinii noştri milă". În 18 mai 1847 solicită ajutor pentru păgubiţii prin incendiu din Sângeorgiu. "Să porunceşte Bineîncuvinţăniilor Voastre, ca spre acest sfărşit să provocaţi pre subordintul popor prin atărnătorii preoţi şi mila ce s-ar aduna după modul cunoscut, să administraţi... pre lăngă cvitanţie, pe care apoi, la timpu său să o sloboziţi încoace spre urmarea mai încolo cu dănsa".

Mai multe circulare emise de vicarul general Andrei Şaguna din acest an sunt adresate preoţilor din subordine, în urma dispoziţiilor guvernamentale privind slujbele bisericeşti pentru deţinuţi şi colecta de fonduri pentru comuna Homorod, distrusă de incendiu.

Alte scrisori din acest an, adresate protopopului Gherman se referă la situaţia conflictuală iscată în Bran-Poartă de preotul Ioan Perşoiu "qua ar fi aretat despre densul - la superioritatea sa - lucruri neadevărate şi nefondate, quare a se pedepsi qua un delator falsu". Avertismente similare sunt transmise protopopului braşovean prin scrisoarea din 27 mai 1847 în privinţa preotului Ion Tătulea din Predeal. "Să îndatorezi pre Parochii Ioan Tetulea şi Ioan Pascu se-şi dee declaraţiile lor, pre quare în restemp de 15 zile de la primirea aquestea să le aşterni încoace", scrie Şaguna într-o altă scrisoare din 9 septembrie 1847.

Se arată neîndurător cu preoţii care părăsesc parohia pentru a-şi rezolva probleme personale: "Mulţi din Preoţi, Bineîncuviinţeniilor Voastre subordinaţi - scria în 24 martie 1847 - lesându-şi Parochiile lor, chălătorescu încoace şi încolo în Ţarra şi afară din Ţarră, în neguţătorii şi alte speculaţii umblând. Se porunceşte Frăţiilor Voastre, sub grea pedeapsă... să nu mai îndrăzniţi a mai înzestra cu Înscrisuri passuale pe asemenea Preoţi, numai din puterea Bineîncuviinţeniilor Voastre fără de ştirea Consistoriului, qui Preoţii aquestea totdeauna să arate Consistoriului motivele, pentru quare aveau a-şi părăsi Parochiile pe mai multu sau mai scurtu timpu".

În scrisoarea din 21 octombrie 1847, vicarul general Andrei Şaguna judecă situaţia conflictuală dintre preotul Nicolae Frateş şi parohienii săi din Prejmer pentru ca în scrisoarea din 5 aprilie 1847 să se intereseze de situaţia morală a preotului Stan Vasile din Tohanul Nou, cerându-i protopopului braşovean ,,quatt mai curând se areţi încoace genuire şi dupe cunoscinţia sufletului cu que însuşiri morale este înzestrat numitul Parochu Stan Bantsilă şi quum e purtarea lui?", dar apreciază prin măguilitore şi părinteşti cuvinte, prin scrisoarea din 22 aprilie 1847, activitatea parohului din Dumbrăviţa (Ţânţari) Ioan Popovici în munca de catehizare a şcolarilor din parohie, fiind "vrednicu de protecţia şi graţia tuturor".

Străbătând conţinutul scrisorilor inedite aflate în Şcheii Braşovului, redate sumar, putem cunoaşte personalitatea marelui ierarh.