„Sfânta Cruce este semnul împărătesc al biruinţei lui Hristos Cel răstignit şi înviat”

În Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, a Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Marcu 8, 34-38; 9, 1) ne arată că, lepădându-ne de egoism, asumând crucea vieții, și urmând lui Hristos, ajungem la Înviere. Cu această ocazie, Patriarhul României a oferit monahiilor de la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (Reşedinţa Patriarhală) Diploma omagială cu medalie a anului 2020, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru promovarea şi susţinerea valorilor creştine şi a filantropiei.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat motivul pentru care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rânduit ca a 3-a duminică din Postul Mare să fie dedicată cinstirii Sfintei Cruci. „Aşa cum în mijlocul Raiului era pomul vieţii, tot aşa şi în mijlocul postului este aşezată Sfânta Cruce cea de viaţă făcătoare. Prin aceasta, Biserica a rânduit ca să ne amintim cum prin neascultare, nepostire şi nepocăinţă, strămoşii Adam şi Eva au pierdut pomul vieţii. Însă, Noul Adam, Iisus Hristos, prin ascultare deplină, prin postire şi prin respingerea ispitelor plăcerilor şi ispitelor durerii, a vindecat neascultarea protopărinţilor Adam şi Eva şi ne-a dăruit nouă pomul vieţii, care este Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie. Aceasta este centrul vieţii Bisericii. Duminica Sfintei Cruci ne arată cât de importantă este lupta duhovnicească în urcuşul nostru spre învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat şi spre sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti (...). În Duminica a 3-a din Postul Mare, Sfânta Cruce, simbolul iubirii smerite şi milostive a lui Hristos, este un semn de întărire, de încurajare, de îmbărbătare pentru credincioşii care se află la mijlocul postului de 40 de zile, ce va fi apoi continuat cu Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului”, a arătat Părintele Patriarh ­Daniel.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Sfânta Cruce este simbolul suferinţei şi al biruinţei, al Răstignirii, dar şi al Învierii lui Hristos: „Duminica a 3-a din mijlocul Postului Sfintelor Paşti pre­vesteşte Săptămâna Pătimirilor Domnului, dar şi sărbătoarea Învierii Domnului. După cum împăraţii, intrând biruitori într-o cetate, trimiteau mai înainte semnele împărăteşti de biruinţă, tot aşa, Hristos-Domnul ne arată în mijlocul postului semnul ­biruinţei Lui asupra păcatului, asupra iadului, asupra diavolului şi asupra morţii prin Învierea Sa. Semnul împărătesc al biruinţei lui Hristos Cel răstignit şi înviat este Sfânta Cruce. Ea este un fel de anticipare a săptămânii suferinţelor lui Hristos, dar şi a ­biruinţei Lui prin Înviere (...). De asemenea, această biruinţă a fost anticipată prin Schimbarea la Faţă a Domnului pe Muntele Taborului, în prezenţa a trei ucenici: Petru, Iacov şi Ioan, ca pregătire a lor, ca atunci când Îl vor vedea pe Hristos răstignit să nu cadă în deznădejde, pentru că Cel răstignit este Domnul slavei, Cel care va învia din morţi a treia zi. Duminica de astăzi prevesteşte deodată suferinţa, dar şi biruinţa Mântuitorului şi aşa ne încurajează pe noi ca, trecând prin nevoinţele postului, să simţim încă de pe acum bucuria Învierii Domnului şi să continuăm această lucrare curăţitoare şi sfinţitoare a vieţii noastre”.

Preafericirea Sa a explicat faptul că Evanghelia din Duminica a 3-a din Postul Mare nu se referă la crucea din lemn pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, ci la înţelesul duhovnicesc al crucii.

„În Evanghelia Duminicii a 3-a din Postul Mare nu se vorbeşte despre Pătimirile Mântuitorului, ci despre răstignirea egoismului. De aceea, nici nu se poartă veşminte de culoare roşie în această zi, ci, fiind duminică, ziua Învierii, se poartă veşminte de culoare deschisă, arătându-ne că Hristos-Domnul a luat Crucea, dar El ajunge prin suferinţa crucii la bucuria Învierii. În lucrarea aceasta de răstignire a egoismului şi de eliberare a iubirii care devine iubire milostivă, smerită şi sfinţită, Mântuitorul arată că sunt trei trepte: lepădarea de sine, asumarea sau luarea crucii şi urmarea lui Hristos (Marcu 8, 34). Lepădarea de sine înseamnă lepădarea de un mod egoist de a trăi, şi anume să nu mai fim noi centrul atenţiei noastre, ci Hristos. Dumnezeu să fie centrul vieţii noastre. Luarea crucii înseamnă asumarea tuturor neputinţelor, neîmplinirilor şi suferinţelor din viaţa noastră, dar în acelaşi timp înseamnă şi voinţa de a lupta pentru a birui păcatul, egoismul şi toate ispitele din viaţa noastră. Asumarea crucii nu înseamnă doar asumarea lipsurilor şi neputinţelor, ci, aşa cum spunea şi părintele Dumitru Stăniloae, presupune şi o luptă împotriva păcatului, împotriva patimilor şi o luptă pentru a rămâne statornici în dreapta credinţă şi în dreapta vieţuire. Urmarea lui Hristos înseamnă a împlini în viaţa noastră voinţa Lui şi prin aceasta noi, când suntem uniţi cu Hristos Cel răstignit şi înviat prin rugăciune, prin Sfintele Taine şi prin fapte bune, simţim ajutorul Lui. El transformă ­suferinţa noastră în biruinţă”, a reliefat ­Patriarhul României.