Sfânta Cruce, lumină pentru viaţa creştină

În Biserica Ortodoxă s-a făcut ieri, 13 septembrie, Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci. Această sărbătoare este „preamărirea iubirii smerite şi jertfelnice pe care Dumnezeu o preţuieşte şi o binecuvântează”, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la finalul Sfintei Liturghii săvârşite în paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.
În cadrul Sfintei Liturghii a fost citită Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (cap. 3, vers. 13-17), în care se arată legătura dintre şarpele care a fost înălţat de Moise în pustie, pentru ca poporul evreu să se vindece de veninul şerpilor numai prin privirea lui, şi înălţarea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru ca toţi cei răniţi de muşcăturile „dragonului duhovnicesc” să se vindece prin îndreptarea ochilor sufletului spre Crucea de viaţă dătătoare. 

Crucea, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a fost transformată de Mântuitorul Iisus Hristos dintr-un instrument de ocară şi de tortură în simbol al iubirii făcătoare de viaţă, în armă nebiruită şi semn de înfricoşare pentru demoni. „«Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16). Iubirea aceasta a lui Dumnezeu Tatăl, Care Îl trimite pe unicul Său Fiu într-o lume bolnavă de păcat, ură şi de răutate pentru a o vindeca de păcat şi moarte, este iubire mântuitoare şi făcătoare de viaţă.

Întrucât Iisus Hristos, Cel ce a murit pe cruce, a fost fără de păcat, moartea, ca plată a păcatului săvârşit de Adam, nu a putut să-L stăpânească. Din acest motiv, El a biruit cu moartea Sa puterea morţii şi a înviat din mormânt: «Cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le». Prin Învierea Sa, Hristos a transformat suferinţa Crucii în biruinţă asupra morţii, iar Crucea este numită «făcătoare de viaţă». De aceea, în noaptea de Paşti, preotul înalţă cu ambele mâini Sfânta Cruce în văzul tuturor, adăugând lumânarea de Înviere la ea, şi spune: «Hristos a înviat!», iar poporul răspunde «Adevărat a înviat!». Astfel înţelegem că Învierea lui Hristos este slava Crucii, iar Crucea conţine în ea puterea Învierii”, a subliniat Preafericirea Sa.

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, a mai reliefat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este „preamărirea iubirii smerite şi jertfelnice pe care Dumnezeu o preţuieşte şi o binecuvântează. Adevărata iubire nu este posesivă şi mândră, ci iubirea milostivă şi smerită, care deschide sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu şi pe semeni”.

Sfânta Cruce, a mai precizat Părintele Patriarh, este „lumină şi binecuvântare pentru viaţa creştină”, de aceea, „pretutindeni, unde locuiesc creştinii adevăraţi, întâlnim semnul Sfintei Cruci, deoarece ea este şi semnul iubirii Preasfintei Treimi pentru noi şi al credinţei noastre în Preasfânta Treime”.

Astfel, biserica este construită în formă de corabie sau de cruce, pe turla cea mare se află o cruce; la intrarea în curte sau în casă; pe lănţişorul de la gât se poartă crucea; dimineaţa, seara şi în orice moment al vieţii, creştinul face semnul Sfintei Cruci, la fel şi pe pâine şi alte alimente; lângă un izvor sau lângă o fântână, precum şi la mormânt se află tot Sfânta Cruce. „Iată cât de prezentă este, prin semnul Sfintei Cruci, iubirea jertfelnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în viaţa noastră. Aceasta ne îndreptăţeşte şi ne îndeamnă să cinstim cu multă evlavie Sfânta Cruce, să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, când ne rugăm, pentru ca iubirea milostivă a lui Dumnezeu să ne ocrotească, să ne dăruiască sănătate, să ne ferească de primejdii, de accidente, de rătăciri, să ne scape de întâmplarea cea rea şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi”, a conchis Patriarhul României.